Sunday, September 7, 2014

Bucuresti Kizomba Fest

În acest weekend am participat la un curs intensiv de Kizomba susținut de Salsa Imperius. Am făcut mari eforturi și sacrificii să îmi pot rezerva tot finalul de săptămână acestui eveniment. Mai ales că sâmbătă dimineață am avut prima mea competiție de BJJ la avansați. Ca o paranteză, am pierdut ambele meciuri dar am identificat principala greșeală tehnică la care am de lucrat, deci a fost un final de săptămână fructuos. Dar, despre asta, cu altă ocazie.


Acum să revenim la dans. Eu am mai avut câteva contacte cu acest stil de dans și impresia inițială a fost că este mult mai facil decât salsa sau bachata. În ignoranța mea inițială chiar am considerat că este un stil de dans ușor, pe care îl poți deprinde în câteva ședințe de curs. După ultimele trei zile, în care am adunat peste 10 ore de studiu, am început să înțeleg cu ce se mănâncă și să îmi dau seama de noianul de finețuri ce sunt cuprinse de acest dans aparent simplu.
Nu mă înțelegeți greșit, nu spun ca am învățat să dansez, spun că măcar încep să pricep în ce consta acest stil de dans.
Adevărata frumusețe și senzualitate este greu de perceput din afară, pentru că se bazează foarte mult pe controlul permanent al centrului de greutate al parteneri și pe un contact foarte strâns între cei doi parteneri. Dacă salsa e un dans activ și jucăuș iar bachata este un dans pasional atunci kizomba este cu siguranță un dans intens. Odată deprinse principiile de bază se dansează cu lejeritate, totuși aceste principii de bază sunt destul de bine ascunse observației și micile chichițe fac diferența.
Pentru iubitorii acestui dans senzațional am să fac un anunț important. În luna octombrie va avea loc la București un festival de Kizomba. Festivalul este organizat tot de Salsa Imperius și vă dau link-ul cu evenimentul depe facebook. La acest festival vor ține seminarii unii dintre cei mai mari dansatori de Kizomba pe plan mondial. Personal eu cred ca acest festival este o ocazie unică de a întâlni nume mari din dansul mondial. În continuare găsiți o serie de clipuri cu unii din instructorii prezenți la festival.







Read more ...

Saturday, September 6, 2014

ADCC 2014

Mâine 6 septembrie are loc la sala Apollo competiția  ADCC de la București.
ADCC World Championship este cea mai prestigioasa competitie de lupta la sol din lume, creata in 1998 de Sheik Tahnoon Bin Zayed Al Nahyan, fiul fostului Presedinte al Emiratelor Arabe Unite, Sheikh Zayed bin Sultan Al Nahyan. ADCC World Championship se desfasoara odata la doi ani si este considerata o olimpiada a grappling-ului, reunind la start competitori din cele mai variate arte martiale si sporturi de contact, in special cele care au o importanta componenta de grappling: BJJ (Brazilian Jiu Jitsu), Judo, Lupte Libere si Greco-Romane, Sambo etc.

 La nivel mondial competitiile ADCC sunt guvernate de ADCC World Federation, al carui Presedinte este Marko Leisten. ADCC este prezent in peste 45 de tari, precum Anglia, Brazilia, China, Japonia, Israel, SUA, Venezuela s.a.
In Romania, ADCC este reprezentanta de Tudor Mihaita, președintele clubului Absoluto. El a fost numit reprezentant ADCC Romania in anul 2012 in Ljubljana, la intrunirea reprezentantilor ADCC din zona Balcani, de catre Presedintele Marko Leisten (foto Tudor si Marko).
ADCC Romania isi propune sa sprijine fenomenul sportiv din tara noastra, prin organizarea de competitii, stagii, seminarii, cursuri de arbitraj etc.
Mai multe detalii puteți afla pe site ADCC Romania
Partea interesantă este că anul acesta competiția va fi filmată și transmisă  live la următoarele link-uri.

Va fi prima competiție la care particip în cadrul categoriei de avansați. Sper ca lucrurile să meargă bine și măcar să fac meciuri frumoase, dacă nu voi reuși să înving.
Read more ...

Saturday, June 7, 2014

Sa-i dam un nume

Am primit de aproape o lună un cadou, pe care mi-l doream de mult. Dar, prins cu o serie de competiții de BJJ, nu am avut timp de el. După sâmbăta aceasta, când are loc ADCC-ul de la Brăila  îmi voi concentra toată atenția asupra micuțului.


Până atunci însă este extrem de important să-i găsesc un nume. Orice kettlebell care se respecta are un nume. Aceasta este tradiția și micuțul merită un nume frumos.
Așa că vă aștept sugestiile.Cum să numesc acest un purceluș frumușel de 32 de kilograme, mi-e așa un drag de el.
Planul este să-l îmblânzesc. Pentru asta trebuie să pot face cu el cam orice exercițiu se face cu un kettlebell. Planul are următoarele etape:
  • Clasicul swing obiectivul este să pot face fără probleme 5 serii de 20 de repetări
  • Clean este următorul și am ca obiectiv să pot face 5 serii de câte 10 repetări
  • Odată adusă greutatea în poziția de sus voi lucra genuflexiuni 
  • Presă este următoarea treaptă. Am ca tință 3 serii de câte 5 pe fiecare mână. Pentru început cu ajutor din picioare și apoi presă strictă.
După ce voi stăpâni aceste exerciții de bază voi trece la combinații de exerciții și la exerciții mai complicate.


Nu mi-am stabilit un orizont de timp pentru nici una dintre etape. Voi încerca să mă joc cu dragălășenia de câte ori am ocazia și să observ ritmul în care se îmblânzește și efectele pe care le are asupra forței mele.
În continuare vă las cu niște melodii numai bune de antrenament.







Read more ...

Wednesday, May 28, 2014

Intensitatea iti poate economisi timp

Am continuat cu alergarea de la sfârșit de săptămână. Pentru că îmi place să alerg, deși alergarea asta nu mai plăcută nu este, pentru că simt că mai am loc de avansat la capitolul cardio și nu în ultimul rând din curiozitate.

 
Sunt foarte curios dacă poți să progresezi la capitolul cardio antrenându-te specific relativ rar. Pentru că timpul este prețios și pentru că antrenamentele de anduranță nu sunt la fel de incitante ca antrenamentele de forță, crossfit sau arte marțiale, încerc să îmi mențin nivelul condiției fizice în minimul timp posibil.
Metoda testată este de a face o singură alergare pe săptămână. Cu o lungime de 9 km și intensitatea maximă posibilă. Mai pe scurt, alerg 9 km prin iad.
Logica pentru aceste alergări o puteți găsi în articolul despre capacitatea aerobică maximă, dar fără să urmez recomandările de acolo în ce privește volumul. Din punct de vedere al ritmului cardiac oscilez între 173 și 177 bpm cu un vârf de intensitate pe ultimul kilometru, când ajung în zona 180 bpm. Din ce am observat, nu pot rezista prea mult peste 177 bpm, încep să simt imediat cum se acumulează oboseala în mușchi.
După o serie de timpi mai proști scoși din diverse motive: alimentația din ziua alergării, terenul diferit sau vânt puternic din față, în ultimele două săptămâni lucrurile au început să arate iarăși bine.
Dacă acum o lună am scos pe 9 km 47':27'' alergând cu o medie de 11,26 km/h
Ultimii timpi au fost
  • 47':07'' cu viteza de 11,46 km/h
  • 46':33'' cu viteza de 11,6 km/h
Creșterile nu sunt spectaculoase, dar atâta timp cât sunt creșteri este un lucru bun. Până la urmă alerg o singură data pe săptămână, mai puțin de o ora. Ca și percepție este foarte stresantă alergarea asta pentru că încerc să împing intensitatea cât mai sus. Am observat că ajută să mă concentrez foarte mult pe forma alergării. Să încerc să simt fiecare pas și să optimizez lungimea pasului, frecvența lor și modul cum pășesc pentru a economisi cât mai multă energie și a alerga cât mai repede în același timp. Oricum, economisirea energiei primează și nu creșterile punctuale de viteză . Este o călătorie de autocunoaștere, atât a propriului corp cât și a minții. Pentru că, atunci când lucrezi în zona de vârf a intensității, mintea trimite semnale de alarmă și încearcă prin toate mijloacele să te facă să te oprești sau să încetinești.
Gânduri ca "Hai să mă opresc", "Să scad ritmul puțin că nu mai pot", "Pentru ce mă chinui eu aici", nu îți vor da pace. Metoda mea de a le combate este să le înec în afirmații pozitive. Încerc să îmi țin permanent un discurs optimist.

-Hai că poți! Durerea asta este doar percepție. Simțeai că nu mai poți și acum 5 minute și uite acum te simți mai bine. Mișcă picioarele mai repede, respiră liniștit, calmează-ți pulsul. etc.

Poate părea ilar, dar până nu te afli în situația în care fiecare gând este unul deznădăjduit, nu poți să înțelegi cât de valoroase sunt discursurile astea încurajatoare.
O mică finețe pe care încerc să o implementez, este de a schimba puțin rolurile. Acum există o voce interioară care se plânge și caută scăpare și o voce conștientă care îi răspunde și o încurajează. Ceea ce înseamnă ca până la urmă există un acord între ele cum că mă aflu într-o situație dificilă, doar că o parte din mine ar renunța și alta nu.
Ceea ce încerc să fac este să nu mai percep situația ca fiind dificilă de la început. Să mă detașez cumva de senzațiile fizice, dar în același timp să le observ cu atenție. Ar fi o prostie să credeți că oboseala este doar ceva mental. Clar motoarele trebuie turate la o anume intensitate pentru a scoate din ele ce este mai bun fără să le faci să se blocheze. Cum spuneam, să fiu șofer și mașină în același timp și să depășesc limitatoarele de siguranță puse de corp, conștient fiind că sunt puse acolo cu un scop și că ignorarea lor ar duce la accidentări sau mai rău.
Oricum, este o experiență intensă și destul de bogată, ca sentimente strădania asta. Voi mai reveni cu impresii  despre acest subiect. Momentan sunt în faza incitantă a descoperitului și autoanalizatului.
Read more ...

Sunday, May 25, 2014

Efectele slabirii asupra performantei

Marea majoritate a articolelor pe care le scriu vin din experiențele mele pozitive sau negative cu diferite aspecte ale sportului și nutriției. Și deși cel mai plăcut este să înveți din experiențele pozitive și din reușite, cel mai mult înveți din eșecuri.




A durat puțin să îmi ling rănile și să pot scrie acest articol. Dar, vreau să o fac ca un instrument de a cristaliza ce am învățat și ca o asumare completă a greșelilor făcute.
V-am povestit cum am urmat un program de masă musculară, care a funcționat neașteptat de bine. Până aici toate bune și frumoase, doar că trebuia să particip la o competiție (care de fapt au fost două) de jiu jitsu brazilian peste trei săptămâni și aveam obligația să mă înscriu la o anumită categorie de greutate. Trei săptămâni am considerat eu că reprezintă suficient timp să ajung de la 88kg la 85 kg. Îmi controlez greutatea destul de ușor și am calculat că o simplă reducere a consumului de alimente mă va duce în mod natural la 85kg.
Ce am scăpat eu din vedere a fost inerția acestui consum alimentar pe care mi l-am impus în timpul programului de masă. Pentru a acumula 4 kg într-o lună am crescut simțitor ritmul mâncatului. Iar la terminarea programului acest ritm nu s-a întors instantaneu la normalul anterior. Mi-am crescut practic capacitatea și disponibilitatea de a mânca, așa că am continuat să mănânc în același ritm. Colac peste pupăză în viața mea personală au intervenit câteva aspecte care mi-au solicitat atenția și timpul, deci am avut pauză de 3 săptămâni de la antrenament.
Știu, nu e cel mai bun mod de a te pregăti pentru un concurs. Cu toate acestea eram încrezător, pentru că înainte de aceste 3 săptămâni de pauză lucrurile mergeau foarte bine. Una peste alta, am ajuns cu o săptămâna înainte de competiție cântărind nici mai mult nici mai puțin de 88 de kg. Așa că era timpul pentru măsuri disperate.
Am ținut 2 zile de post negru, am redus semnificativ cantitatea de mâncare consumată în restul zilelor și am eliminat mare parte din carbohidrați. Rezultatul a fost că sâmbătă în ziua primei competiții în care aveam nevoie de 86 de kg aveam aproximativ 85,5.  Competiția a decurs prost pentru mine. Am avut trei meciuri, din care unul câștigat și două pierdute. Unul dintre meciuri l-am pierdut prin descalificare și chestia asta mi-a cam scăzut moralul.
După terminarea concursului m-am temut să mănânc prea mult pentru a nu depăși categoria la concursul de duminică, unde aveam nevoie de 85 de kg. Prin urmare am făcut în continuare slăbire și duminică dimineață aveam 84 de kg. Evident că mare parte din pierderea de greutate nu a fost venită din grăsime. A fost glicogen muscular și apa aferentă, alături de masă musculară și probabil grăsime în cea mai mică măsură; subliniez faptul că nu am făcut deshidratare.
Efectul a fost că m-am simțit destul de rău în timpul meciurilor și între ele. Din punct de vedere al rezultatelor am stat mai bine, am avut 4 victorii și o înfrângere. Am câștigat o medalie de aur și una de bronz. Dar ceea ce contează cel mai mult nu sunt nici victoriile, nici înfrângerea. Contează cum m-am simțit în meciuri și cum am pierdut meciul pe mâna mea.
Contează că, deși m-am simțit bine înainte de începerea concursului, după primele două minute de efort intens starea mea fizică s-a deteriorat rapid. Capacitatea de recuperare post efort a fost foarte puternic afectată. După terminarea meciurilor mă confruntam cu grețuri și amețeli.
Am încercat să mănânc câte ceva, dar timpul scurt între meciuri nu mi-a permis. Pe scurt am luptat mult sub așteptările mele.



Reflectând acum la toată situația, mi-am dat seama că nici măcar nu eram condiționat de greutate, puteam să mă înscriu foarte bine la următoarea categorie, ținând cont că am luptat și la proba unde nu mai conta categoria de greutate. Am făcut o greșeală strategică mergând pe încrederea prostească a faptului că sunt într-o formă fizică bună. Realitatea, în schimb, mi-a dovedit că atunci când vine vorba de a performa, forma fizică bună nu este totul.
Contează extrem de mult nutriția, odihna și moralul tău înainte de eveniment. Odată ce intervine oboseala aceasta aduce cu ea și o lipsă de inițiativă. Instinctul de conservare începe să lucreze și orice nu se află în zona de amenințare imediată nu mai declanșează niciun foc interior. Iar punctele pierdute într-un concurs sunt plasate pe o poziție inferioară în fața unei epuizări fizice.
Ce am învățat de aici este că nu poți face slăbire fără să ai o experiență anterioară cu așa ceva. Deși poți atinge greutatea dorită, pierderile de performanță nu vor fi în zona acceptabilă.
O altă părere personală este că nu este o decizie înțeleaptă să faci slăbire pentru competiții care durează mai mult de câteva secunde. Mecanismele de revenire sunt grav afectate. Tot ce depășește câteva minute te va duce într-o zona de epuizare fizică și psihică. Mintea va începe să lucreze împotriva ta. În tot ce înseamnă sporturi cu o puternică componentă strategică, mintea este mult mai importantă decât mușchii. Așa că un tonus mental ridicat îți poate da un avantaj net asupra adversarului.


Știu că a fost destul de plictisitor acest articol și probabil că puțini dintre voi sunt interesați de aspectele competițiilor sportive. Dar, participarea la o competiție este o experiență unică și merită experimentată de cât mai mulți.
Poate vă gândiți că este prea târziu pentru o competiție, că nu sunteți pregătiți pentru așa ceva. Poate credeți că nu există competiții la care un sportiv sau un om obișnuit să poată participa. Acum câțiva ani aceasta era situația. Dar astăzi există o pleiadă de competiții pentru toate gusturile. Unele de forță, altele de anduranță sau pe diferite domenii sportive.
Dacă acum câțiva ani nu găseai 4, 5 evenimente la care să participi, acum a devenit o problemă pe care să le alegi, la cat sunt de multe și interesante.
Sfatul meu este să vă alegeți un domeniu sportiv care vă interesează și să participați la o competiție în acel domeniu. Veți descoperi mai multe despre aluatul din care sunteți creat, decât după un an de psihanaliză.
Read more ...