Saturday, June 7, 2014

Sa-i dam un nume

Am primit de aproape o lună un cadou, pe care mi-l doream de mult. Dar, prins cu o serie de competiții de BJJ, nu am avut timp de el. După sâmbăta aceasta, când are loc ADCC-ul de la Brăila  îmi voi concentra toată atenția asupra micuțului.


Până atunci însă este extrem de important să-i găsesc un nume. Orice kettlebell care se respecta are un nume. Aceasta este tradiția și micuțul merită un nume frumos.
Așa că vă aștept sugestiile.Cum să numesc acest un purceluș frumușel de 32 de kilograme, mi-e așa un drag de el.
Planul este să-l îmblânzesc. Pentru asta trebuie să pot face cu el cam orice exercițiu se face cu un kettlebell. Planul are următoarele etape:
  • Clasicul swing obiectivul este să pot face fără probleme 5 serii de 20 de repetări
  • Clean este următorul și am ca obiectiv să pot face 5 serii de câte 10 repetări
  • Odată adusă greutatea în poziția de sus voi lucra genuflexiuni 
  • Presă este următoarea treaptă. Am ca tință 3 serii de câte 5 pe fiecare mână. Pentru început cu ajutor din picioare și apoi presă strictă.
După ce voi stăpâni aceste exerciții de bază voi trece la combinații de exerciții și la exerciții mai complicate.


Nu mi-am stabilit un orizont de timp pentru nici una dintre etape. Voi încerca să mă joc cu dragălășenia de câte ori am ocazia și să observ ritmul în care se îmblânzește și efectele pe care le are asupra forței mele.
În continuare vă las cu niște melodii numai bune de antrenament.







Read more ...

Wednesday, May 28, 2014

Intensitatea iti poate economisi timp

Am continuat cu alergarea de la sfârșit de săptămână. Pentru că îmi place să alerg, deși alergarea asta nu mai plăcută nu este, pentru că simt că mai am loc de avansat la capitolul cardio și nu în ultimul rând din curiozitate.

 
Sunt foarte curios dacă poți să progresezi la capitolul cardio antrenându-te specific relativ rar. Pentru că timpul este prețios și pentru că antrenamentele de anduranță nu sunt la fel de incitante ca antrenamentele de forță, crossfit sau arte marțiale, încerc să îmi mențin nivelul condiției fizice în minimul timp posibil.
Metoda testată este de a face o singură alergare pe săptămână. Cu o lungime de 9 km și intensitatea maximă posibilă. Mai pe scurt, alerg 9 km prin iad.
Logica pentru aceste alergări o puteți găsi în articolul despre capacitatea aerobică maximă, dar fără să urmez recomandările de acolo în ce privește volumul. Din punct de vedere al ritmului cardiac oscilez între 173 și 177 bpm cu un vârf de intensitate pe ultimul kilometru, când ajung în zona 180 bpm. Din ce am observat, nu pot rezista prea mult peste 177 bpm, încep să simt imediat cum se acumulează oboseala în mușchi.
După o serie de timpi mai proști scoși din diverse motive: alimentația din ziua alergării, terenul diferit sau vânt puternic din față, în ultimele două săptămâni lucrurile au început să arate iarăși bine.
Dacă acum o lună am scos pe 9 km 47':27'' alergând cu o medie de 11,26 km/h
Ultimii timpi au fost
  • 47':07'' cu viteza de 11,46 km/h
  • 46':33'' cu viteza de 11,6 km/h
Creșterile nu sunt spectaculoase, dar atâta timp cât sunt creșteri este un lucru bun. Până la urmă alerg o singură data pe săptămână, mai puțin de o ora. Ca și percepție este foarte stresantă alergarea asta pentru că încerc să împing intensitatea cât mai sus. Am observat că ajută să mă concentrez foarte mult pe forma alergării. Să încerc să simt fiecare pas și să optimizez lungimea pasului, frecvența lor și modul cum pășesc pentru a economisi cât mai multă energie și a alerga cât mai repede în același timp. Oricum, economisirea energiei primează și nu creșterile punctuale de viteză . Este o călătorie de autocunoaștere, atât a propriului corp cât și a minții. Pentru că, atunci când lucrezi în zona de vârf a intensității, mintea trimite semnale de alarmă și încearcă prin toate mijloacele să te facă să te oprești sau să încetinești.
Gânduri ca "Hai să mă opresc", "Să scad ritmul puțin că nu mai pot", "Pentru ce mă chinui eu aici", nu îți vor da pace. Metoda mea de a le combate este să le înec în afirmații pozitive. Încerc să îmi țin permanent un discurs optimist.

-Hai că poți! Durerea asta este doar percepție. Simțeai că nu mai poți și acum 5 minute și uite acum te simți mai bine. Mișcă picioarele mai repede, respiră liniștit, calmează-ți pulsul. etc.

Poate părea ilar, dar până nu te afli în situația în care fiecare gând este unul deznădăjduit, nu poți să înțelegi cât de valoroase sunt discursurile astea încurajatoare.
O mică finețe pe care încerc să o implementez, este de a schimba puțin rolurile. Acum există o voce interioară care se plânge și caută scăpare și o voce conștientă care îi răspunde și o încurajează. Ceea ce înseamnă ca până la urmă există un acord între ele cum că mă aflu într-o situație dificilă, doar că o parte din mine ar renunța și alta nu.
Ceea ce încerc să fac este să nu mai percep situația ca fiind dificilă de la început. Să mă detașez cumva de senzațiile fizice, dar în același timp să le observ cu atenție. Ar fi o prostie să credeți că oboseala este doar ceva mental. Clar motoarele trebuie turate la o anume intensitate pentru a scoate din ele ce este mai bun fără să le faci să se blocheze. Cum spuneam, să fiu șofer și mașină în același timp și să depășesc limitatoarele de siguranță puse de corp, conștient fiind că sunt puse acolo cu un scop și că ignorarea lor ar duce la accidentări sau mai rău.
Oricum, este o experiență intensă și destul de bogată, ca sentimente strădania asta. Voi mai reveni cu impresii  despre acest subiect. Momentan sunt în faza incitantă a descoperitului și autoanalizatului.
Read more ...

Sunday, May 25, 2014

Efectele slabirii asupra performantei

Marea majoritate a articolelor pe care le scriu vin din experiențele mele pozitive sau negative cu diferite aspecte ale sportului și nutriției. Și deși cel mai plăcut este să înveți din experiențele pozitive și din reușite, cel mai mult înveți din eșecuri.




A durat puțin să îmi ling rănile și să pot scrie acest articol. Dar, vreau să o fac ca un instrument de a cristaliza ce am învățat și ca o asumare completă a greșelilor făcute.
V-am povestit cum am urmat un program de masă musculară, care a funcționat neașteptat de bine. Până aici toate bune și frumoase, doar că trebuia să particip la o competiție (care de fapt au fost două) de jiu jitsu brazilian peste trei săptămâni și aveam obligația să mă înscriu la o anumită categorie de greutate. Trei săptămâni am considerat eu că reprezintă suficient timp să ajung de la 88kg la 85 kg. Îmi controlez greutatea destul de ușor și am calculat că o simplă reducere a consumului de alimente mă va duce în mod natural la 85kg.
Ce am scăpat eu din vedere a fost inerția acestui consum alimentar pe care mi l-am impus în timpul programului de masă. Pentru a acumula 4 kg într-o lună am crescut simțitor ritmul mâncatului. Iar la terminarea programului acest ritm nu s-a întors instantaneu la normalul anterior. Mi-am crescut practic capacitatea și disponibilitatea de a mânca, așa că am continuat să mănânc în același ritm. Colac peste pupăză în viața mea personală au intervenit câteva aspecte care mi-au solicitat atenția și timpul, deci am avut pauză de 3 săptămâni de la antrenament.
Știu, nu e cel mai bun mod de a te pregăti pentru un concurs. Cu toate acestea eram încrezător, pentru că înainte de aceste 3 săptămâni de pauză lucrurile mergeau foarte bine. Una peste alta, am ajuns cu o săptămâna înainte de competiție cântărind nici mai mult nici mai puțin de 88 de kg. Așa că era timpul pentru măsuri disperate.
Am ținut 2 zile de post negru, am redus semnificativ cantitatea de mâncare consumată în restul zilelor și am eliminat mare parte din carbohidrați. Rezultatul a fost că sâmbătă în ziua primei competiții în care aveam nevoie de 86 de kg aveam aproximativ 85,5.  Competiția a decurs prost pentru mine. Am avut trei meciuri, din care unul câștigat și două pierdute. Unul dintre meciuri l-am pierdut prin descalificare și chestia asta mi-a cam scăzut moralul.
După terminarea concursului m-am temut să mănânc prea mult pentru a nu depăși categoria la concursul de duminică, unde aveam nevoie de 85 de kg. Prin urmare am făcut în continuare slăbire și duminică dimineață aveam 84 de kg. Evident că mare parte din pierderea de greutate nu a fost venită din grăsime. A fost glicogen muscular și apa aferentă, alături de masă musculară și probabil grăsime în cea mai mică măsură; subliniez faptul că nu am făcut deshidratare.
Efectul a fost că m-am simțit destul de rău în timpul meciurilor și între ele. Din punct de vedere al rezultatelor am stat mai bine, am avut 4 victorii și o înfrângere. Am câștigat o medalie de aur și una de bronz. Dar ceea ce contează cel mai mult nu sunt nici victoriile, nici înfrângerea. Contează cum m-am simțit în meciuri și cum am pierdut meciul pe mâna mea.
Contează că, deși m-am simțit bine înainte de începerea concursului, după primele două minute de efort intens starea mea fizică s-a deteriorat rapid. Capacitatea de recuperare post efort a fost foarte puternic afectată. După terminarea meciurilor mă confruntam cu grețuri și amețeli.
Am încercat să mănânc câte ceva, dar timpul scurt între meciuri nu mi-a permis. Pe scurt am luptat mult sub așteptările mele.



Reflectând acum la toată situația, mi-am dat seama că nici măcar nu eram condiționat de greutate, puteam să mă înscriu foarte bine la următoarea categorie, ținând cont că am luptat și la proba unde nu mai conta categoria de greutate. Am făcut o greșeală strategică mergând pe încrederea prostească a faptului că sunt într-o formă fizică bună. Realitatea, în schimb, mi-a dovedit că atunci când vine vorba de a performa, forma fizică bună nu este totul.
Contează extrem de mult nutriția, odihna și moralul tău înainte de eveniment. Odată ce intervine oboseala aceasta aduce cu ea și o lipsă de inițiativă. Instinctul de conservare începe să lucreze și orice nu se află în zona de amenințare imediată nu mai declanșează niciun foc interior. Iar punctele pierdute într-un concurs sunt plasate pe o poziție inferioară în fața unei epuizări fizice.
Ce am învățat de aici este că nu poți face slăbire fără să ai o experiență anterioară cu așa ceva. Deși poți atinge greutatea dorită, pierderile de performanță nu vor fi în zona acceptabilă.
O altă părere personală este că nu este o decizie înțeleaptă să faci slăbire pentru competiții care durează mai mult de câteva secunde. Mecanismele de revenire sunt grav afectate. Tot ce depășește câteva minute te va duce într-o zona de epuizare fizică și psihică. Mintea va începe să lucreze împotriva ta. În tot ce înseamnă sporturi cu o puternică componentă strategică, mintea este mult mai importantă decât mușchii. Așa că un tonus mental ridicat îți poate da un avantaj net asupra adversarului.


Știu că a fost destul de plictisitor acest articol și probabil că puțini dintre voi sunt interesați de aspectele competițiilor sportive. Dar, participarea la o competiție este o experiență unică și merită experimentată de cât mai mulți.
Poate vă gândiți că este prea târziu pentru o competiție, că nu sunteți pregătiți pentru așa ceva. Poate credeți că nu există competiții la care un sportiv sau un om obișnuit să poată participa. Acum câțiva ani aceasta era situația. Dar astăzi există o pleiadă de competiții pentru toate gusturile. Unele de forță, altele de anduranță sau pe diferite domenii sportive.
Dacă acum câțiva ani nu găseai 4, 5 evenimente la care să participi, acum a devenit o problemă pe care să le alegi, la cat sunt de multe și interesante.
Sfatul meu este să vă alegeți un domeniu sportiv care vă interesează și să participați la o competiție în acel domeniu. Veți descoperi mai multe despre aluatul din care sunteți creat, decât după un an de psihanaliză.
Read more ...

Thursday, May 1, 2014

O luna de izolat de zer

Am făcut unu mic test pe durata unei luni. Am vrut să văd care sunt creșterile de masă musculară dacă folosesc concentrat proteic de zer. Întâi și întâi să vedem de unde am plecat.


De mai bine de o luna făceam un program general de forță în care combinam exerciții complexe și circuite. Deci primele efecte de adaptare sunt deja trecute.
Pe data de 24.03.2014 aveam următoarele măsuri.
  • Coapse 60 cm
  • gambe 39/38cm
  • abdomen 82 cm
  • piept 112 cm
  • umeri 129,5 cm
  • gat 41 cm
  •  greutate 84 kg
Programul de antrenament săptămânal
 Antrenamente de forță în stil crossfit (2-3 pe săptămână), am repetat aceeași schemă de lucru crescând greutatea și numarul de repetări atunci când a fost posibil.
  • Încălzire generală și căteva repetări ridicări olimpice, smuls sau aruncat cu greutate medie.
  • Genuflexiuni cu bara sus (am alternat de la un antrenament la altul repetări puține cu greutate mare si repetari multe cu greutate medie)
  • Presă umeri în zona 5-10 repetări pe serie cu greutatea în creștere de la o serie la alta.
  • Circuit cu greutate corpului. 5 serii de tracțiuni/flotări la paralele/burpee/abdomene.
După fiecare antrenament de forță a urmat 1,5 ore de BJJ. Sunt convins ca acest fapt nu a ajutat la creșterea de masă dar constrângerile de timp au impus-o.În weekend am făcut câte 1 o oră de cardio, alergat sau înot
Nutriția
Shake după antrenament
  • O cupa de pudra proteica de zer Myprotein
  • 400g de lapte batut, 
  • 1-2 banane, 
  • un pumn de fructe de padure 
  • o lingura seminte de canepă și 
  • o linguriță de creatină monohidrată.
4 mese pe zi în care am crescut ponderea proteinelor. Am încercat să am o nutriție echilibrată consumând alimente puțin procesate și mâncare gătită de mine. Față de cantitatea normală am consumat cu aproximativ 50% mai mult. La începutul lunii lucrurile au mers mai lent dar treptat pofta de mâncare a devenit așa de mare încât nu au mai fost probleme.



Rezultatele după aproximativ o lună
  • Pe data de 26.04.2014
  • coapse 62.5
  • gambe 39/38
  • abdomen 82 (diferențe minime în stratul de grăsime)
  • piept 113
  • umeri  131
  • gat 42
  • 88 kg
Ca și forță fără să îmi testez efectiv maximele am ajuns la următoarele valori, din păcate nu știu la toate de unde am plecat.
  • Genuflexiuni cu bara sus 5x120 kg (de la 90 kg)
  • Presa umeri 3x70 kg (de la 3x60)
  • Power clean 60 kg
  • Tracțiuni 3 x bw + 30 kg
  • Biceps cu haltera 3x70 kg (când ești aproape singurul care folosește stativul de genuflexiuni ai voie să faci și biceps acolo) . Exercițiul acesta l-am testat din amuzament, pentru că nu am făcut nimic specific pentru brațe de ceva vreme.
Din punct de vedere cardiovascular am progresat dublând numărul de repetări pe care le făceam pe fiecare serie din circuit, la final arăta așa.
5x 11 tractiuni/15 flotari la paralele/ 10 burpee/20 de abdomene
Concluzii
Rezultatele au fost peste așteptări, cât din aceste rezultate au fost datorate pudrei proteice, cât creatinei și cât creșterii numărului de calorii consumat nu am nici cea mai mică idee. Ce pot să spun este că am perceput o recuperare mai rapidă și un nivel mai scăzut de febra musculară după ce am introdus shake-ul.
Principalul avantaj al unui shake postworkout mi se pare starea aia de liniște pe care ți-o conferă. Simți în sinea ta că ai furnizat materialul necesar reconstrucției musculare și că antrenamentul va avea un efect benefic. Poate că este doar efect placebo poate că nu, dar pentru mine este suficient să consider izolatul de zer un supliment util. Nu neapărat indispensabil sau absolut necesar dar util și destul de comod.

În altă rodine de idei am timp până pe 17 mai să ajung iar sub 86 de kg pentru că urmează ultima etapă a competiției Bealtleague, faza de la Valcea și trebuie să mă mențin la aceeași categorie la care am participat până acum.
Read more ...

Tuesday, April 15, 2014

Cum am invatat sa inot pe internet

Știu, titlul poate părea puțin stupid dar nu sunt singurul care a făcut-o :D.



Deși îmi place apa la nebunie și ador să înot nu sunt deloc un înotător bun. Am învățat de unul singur să înot și am făcut-o destul de târziu. Evident am multe lacune tehnice. Dar, odată ce înveți să înveți ceva această aptitudine este transferabilă în noile domenii de interes. Eu sunt constant într-un proces de auto învățare, nu doar în domeniu sportiv sau al nutriției ci și în alte direcții, total diferite.
Învățatul este una dintre cele mai mari plăceri pe care le putem experimenta și este păcat ca din frică sau din lipsă de încredere în rezultate să neglijăm acest adevăr.
Așa că urmându-mi propria predică am căutat în ultima vreme să îmi cresc eficiența în ce privește înotul.
Destulă introducere, să trecem la cifre și la fapte. Totul a plecat de la citirea unui articol ce m-a luminat asupra unor detalii. Nu mai știu unde am citit articolul respectiv și este oricum de mică importanță, pentru că odată începută căutarea am găsit resurse mult mai valoroase, pe care așa cum v-am obișnuit doresc șă le împărtășesc cu voi.
Întâi de toate eu cred că înotul este un demers personal, un antrenor te poate corecta și te poate ajuta să te perfecționezi dar pentru a ajunge de la teorie la practică este nevoie de mult exercițiu. Exercițiu pe care nu îl poate face nimeni în locul tău.
De unde am plecat.
Înainte să citesc articolul performanța mea, în ce privește înotul, se ridica la 12 piscine de 25 de m într-o oră. Deci un om cu o condiție fizică peste medie reușea să parcurgă penibila distanță de 300m. După fiecare bazin aveam nevoie de o pauză lungă să îmi dispară oboseala din umeri tensiunea din tot corpul și starea de sufocare. Chiar și pentru un înotător mediocru cifrele astea sunt convins că sunt absolut penibile.



Primul pas a fost atenția la mișcările capului și modul cum respir. Astfel am reușit să cresc distanța la 500 m într-o oră.
A urmat corectarea poziției gâtului și a trunchiului, m-am concentrat pe extinderea brațului și am scăzut forța utilizată. Asta m-a dus de la 500- la 700m. Surprinzător oboseala din umeri a dispărut ca prin farmec și pauzele au fost doar pentru a îmi recăpăta ritmul respirației.
Corectând modul cum scoteam mâna din apă m-a făcut să cresc de la 700 la 1000m în următoarea ședință.



Ultima oară am reușit șă înot legat câte două bazine. Deja muscular nu am mai am probleme, dar respirația mă forțează să mă opresc câteva zeci de secunde după două bazine. Oricum am ajuns la 1500m. În continuare distanța este rizibilă, tehnica este departe de optim și mai am enorm de mult de lucrat.




Următoare dată trebuie să lucrez la mișcarea din picioare, partea pe care am neglijat-o până acum. Sper să îmi crească autonomia măcar la 1700m dacă nu mai mult.



Totuși progresul a fost extraordinar pentru mine, doar un înotător începător poate înțelege ce vorbesc. Am urcat de la 300m pe ora la 1500 în doar 5 vizite la bazin întinse pe mai bine de 3 luni de zile.NU sunt în situația de a da sfaturi cuiva despre ce înseamnă să înoți corect, dar pot să dau câteva sfaturi despre ce înseamnă să înveți ceva.
Mărturisesc cu mâna pe inimă, că am dus o bătălie asiduă să nu las totul baltă. Este extrem de frustrant să te lupți cu disconfortul lipsei de oxigen, cu oboseala, cu neputința de a realiza câteva mișcări simple. Ce m-a făcut să continui a fost credința nestrămutată că nu există nimic ce nu poate fi învățat și că fiecare clipă petrecută în bazin mă va ajuta să mă simt din ce în ce mai natural în apă și poate într-o zi să îmi realizez un vis mai vechi. Să particip la un triatlon.
Cu fiecare progres am simțit o satisfacție greu de descris. Fiecare mișcare devenită reflex este ca o piatră pe care nu o mai cari după tine și îți permite să te bucuri mai mult de apă. Chiar dacă nu pare așa de distractiv vă provoc să încercați să abordați înotul într-o manieră mai didactică și veți înregistra rapid progrese pe care nu le-ați obținut în ani de zile de înot neglijent. Eu știu că în aproape 18 de ani nu am progresat deloc și în câteva sesiuni de înot conștient mi-am crescut eficiența cu câteva ordine de mărime.
Să auzim de bine ;).


Read more ...