Când e vorba de îngrășat pe lângă cantitatea efectivă de mâncare și
valoarea ei calorică mai trebuie avut un aspect în vedere. Este o
poveste ce a mai fost spusă, dar cum vreau ca acest site să fie un instrument de
sine stătător o să o mai repet și eu.
Oricum nu strică să recitești aceste informații, chiar dacă le cunoști
deja. Eu am observat o reîntărire a disciplinei în urma acestei reamintiri.
Influența hormonilor în depozitarea de grăsime.
Nu am
pretenții să cuprind procesul în cele mai mici amănunte, ci doar o descriere
simplificată a lui, oricum modul de funcționare al insulinei este înțeles doar parțial.
Să începem cu începutul. Mâncarea în urma procesului de digestie ajunge într-un
final sub formă de glucoză în sânge. Avem pancreasul, care are celule alfa și
beta. Celulele alfa produc glucagon care este un hormon catabolic (dezasimilație)
iar celulele beta produc insulina care este un hormon anabolic(asimilație).
Insulina și glucagonul mentin nivelul glucozei în sange între 70-110 mg/l. Cei
doi hormoni lucrează antagonist în felul următor.
Când nivelul glucozei din sânge crește se secretă insulină.
Celulele musculare, hepatice(ale ficatului) și cele de grăsime(adipocite) posedă receptori de insulină. Insulina
stimulează acești receptori și crește permeabilitatea membranei celulare pentru
glucoză, plus activează o serie de enzime din interiorul celulei.
Efectele sunt:
- Glucoza se transformă în glicogen stocat în ficat(pana la 87-100 de grame, 400Kcal) și în mușchi (aproximativ 350 g, 1400 Kcal).
- Celulele primesc mai multă glucoză.
- Sursa principală de energie folosită devine glucoza.
- Glucoza este stocată ca trigliceride în celulele de grăsime.
- Se oprește procesul de Gliconeogeneza (transformarea altor țesuturi în glucoză în special proteină musculară și grăsime)
Astfel scade nivelul glucozei la normal. Circa 50% din insulina secretată
nu are legătură efectivă cu mesele ci regelaza continu nivelul glucozei din
sânge plus că are și alte roluri.
Când glicemia scade atunci este secretat glucagon.
Acesta stimulează ficatul
să descompună glicogen și să elibereze glucoza în sânge și țesutul adipos să
elibereze acizi grași, celulele musculare nu posedă receptori de glucagon.
De asemenea se stimulează procesul de Gliconeogeneza și în cazuri extreme chiar
mușchii și organele pot fi descompuși pentru energie.(obsesie maladivă de care
suferă mulți culturiști)
Ordinea naturală de depozitare a glucozei este în celulele musculare și
ficat iar când acestea sunt pline urmează calea spre celulele de grăsime. Toate
bune până acum, dar ca de obicei ordinea naturală este dezordonată de influențe
nenaturale.
Influențele nenaturale apar, în acest caz, sub forma meselor cu indice
glicemic ridicat. Asta înseamnă alimente formate din molecule simple de
carbohidrați, monozaharide sau dizaharide (dulciuri și făinoase). Aceste
molecule au viteză mare de descompunere (digestie) și pătrund în sânge ridicând
concentrația glucozei foarte rapid. Reacția organismului este de a secreta insulină la
scară mare pentru a contracara glicemia periculoasă.
Important: Cantitatea totala de
insulină este direct proporțională cu concentrația de glucoză din sânge și
concentrația de glucoză din sânge este direct proporțională cu carbohidrații
ingerați.
Aici trebuie să vorbim despre fibre. Fibrele alimentare sunt carbohidrați
complecși pentru care nu posedăm enzime digestive. Practic ele trec prin
sistemul digestiv neafectate. În general legumele conțin fibre. Cerealele
integrale sunt destul de sărace la acest capitol, fiind mult mai sigur să le
încadrăm la carbohidrați cu indice glicemic mare.
Fibrele nedigerabile pot scădea viteza de digestie a unor carbohidrați
simpli. De exemplu un amestec de legume cu orez va genera o emisie de insulină
mai scăzută decât orezul simplu iar dacă orezul este integral efectul va fi și mai blând.
Multe astfel de legume(brocoli, varză, conopidă, fasole verde) au conținut așa de scăzut de calori încât organismul
uneori consumă mai mult în procesul de digestie decât preia în urma lui. Plus că
rolul lor în temperarea emisilor de insulină este foarte benefic și conținutul de micronutrienți este ridicat. Folosiți-le ca pe o unealtă în procesul de slabire și menținere al greutății optime.
Acum urmează partea dureroasă. Dacă bombardăm
celulele musculare constant cu nivele ridicate de insulină acestea dezvoltă mult
urâta rezistență la insulină. Acesta înseamnă că este nevoie de cantități tot mai mari de insulină pentru a
permite glucozei să penetreze membrana celulară. Pe de altă parte acest efect
este invers proporțional la celulele de grăsime. Acestea devenind din ce în ce
mai sensibile la insulină. Scenariul de groază care urmează este că pancreasul
secretă tot mai multă insulină iar glucoza în loc să umple depozitele inofensive
de energie, mușchii și ficatul, se duce direct sub forma de trigliceride în
celulele de grăsime.
Coșmarul oricărui doritor de pătrățele pe abdomen devine realitate, deși
nivelul caloriilor este menținut la cote foarte joase este imposibil să
slăbești. Ca să fie treaba treabă, un nivel crescut de insulină este un
stimulent pentru apetit, deschizând drumul către o permanentă îngrășare.
Atunci când nivelul de insulină este ridicat, celulele de grăsime sunt
sigilate, dacă vă amintiți de mai sus (se oprește gliconeogeneza), așa că deși munciți de zor va fi foarte
greu spre imposibil să scăpați de grăsimea încăpățânată.
Deci, atunci când carbohidrații simpli și
zaharurile procesate fac parte din dieta voastră, nu numai că depuneți kilograme
de grăsime dar semnați un contract marital cu ele, la bine și la greu, pentru
toată viața de consumator frecvent de dulciuri și făinoase.
Ce putem face?
- Dacă organismul funcționează bine, să avem grijă să nu îl stricăm. Deci dacă NU putem trăi fără carbohidrați simplii momentul propice să îi consumăm este după antrenament. Atunci celulele musculare au senzitivitate crescută și cel mai probabil vor curăța rapid sângele de glucoza în exces.
- Când organismul nu mai funcționează bine, este nevoie de o cură de lungă durată de la o luna în sus. Adică eliminarea totală a carbohidraților simplii din alimentație pentru a permite pancreasului și țesutului muscular să revină în parametrii lor normali de funcționare.
Dacă
deja sunteți palizi la față a venit momentul să vă îmbărbătez. Glumesc... nu există o cale prin care să poți consuma în continuare dulciuri, făinoase și alți carbohidrați ultraprocesați și să devi slab sau sănătos. În schimb, pentru cei care au uitat de mult cum era să te simți bine după o masă, vă garantez că senzația oferită de revenirea organismului în parametrii normali depășește cu mult gustul oricărei negrese cu ciocolată.
Urmează alte vești rele în partea a doua, dar cel puțin vom ști cu ce ne confruntăm și cum putem contracara situația.
