Deodorant si antiperspirant

Am o problema ce mă frământă, dar nu la modul activ. Ca să zic așa este pusă pe noptiera mea virtuală, de ceva vreme, cu încrederea ca voi da peste o rezolvare într-un mod miraculos. Cam atât de optimist sunt.

Despre ce este vorba?
Despre un produs pe care îl folosim zilnic și anume antiperspirantul. Acesta a devenit o convenție socială și o regulă de facto pentru majoritatea oamenilor.
În cazul acesta care ar putea să fie problema cu acest produs, atât de răspândit?
În primul rând nu trebuie să fii chiar amator de conspirații ca să ridici o sprânceană când citești lista de componente a acestui produs ce se odihnește zilnic pe pielea ta. Cele mai îngrijorătoare ingrediente sunt Aluminiu și parabenii. Aluminiul, pe lângă faptul că nu are ce căuta în corpul uman, pentru că acționează ca o neurotoxina, are și un mod foarte dubios de acțiune.
Se pare că formează niște ioni care penetrează membrana celulară și produc un efect de blocare al glandelor sudoripare. Pe lângă posibilitatea de a se acumula în diferite organe vitale, cum ar fi creierul, însăși efectul acesta de blocare al transpirației nu pare foarte sănătos.
Din ce am găsit până acum există două tabere.

1.  Cei care asociază Aluminiul cu cancer la sân și Alzhaimer-ul, pentru că au găsit aluminiu în tumorile la sân și în creierul pacienților cu Alzhaimer.
2. Cei care spun că testele sunt neconcludente pentru că nu s-a verificat și concentrația de Aluminiu de la persoane sănătoase și pentru că nu se poate determina cu precizie sursa contaminării cu Aluminiu.

Ambele tabere au argumente mai mult sau mai puțin corecte. Iar noi suntem lăsați cumva în ploaie, să ne descurcăm în fața acestei nedeterminate. Eu consider așa, dacă Aluminiul este toxic și dacă efectul antiperspirant se bazează pe trecerea ionilor de aluminiu de bariera pielii nu vreau să mai folosesc aceste produse pe bază de Aluminiu.
Pe lângă acest Aluminiu, antiperspirantele mai vin cu o minune, o serie întreagă de parabeni care ne destabilizează sistemul hormonal și au efect similar cu estrogenul. Iar estrogenul venit din exterior este un aspect pe care încerc să-l elimin din viața mea. Pentru că îmi doresc să fiu bărbat, pentru că îmi doresc să fiu sportiv și nivelul de testosteron joacă un rol foarte important în această ecuație. Dacă ești femeie nu înseamnă că vrei estrogen. Estrogenul te face să te îngrași ușor și încă multe lucruri. Plus că ai suficient estrogen secretat de sistemul tău endocrin care reglează procesele tale interne. Nu ai nevoie de interferențe exterioare.
Atunci când vine vorba de hormoni eu nu cred în cantități nepericuloase. Hormonii sunt modul de comunicare și control al corpului, influența interferențelor externe este imposibil de calculat. Este ca și cum cineva umblă direct în softul mașinii. Dacă iei o groapă mai merge, dar când mașina se comportă nebunește nu știi în ce șanț poți ajunge cu ea.
Notă
A se face distincție între deodorant (produse care maschează mirosul sau opresc dezvoltarea bacteriană) și antiperspirant, dar a se citi lista de ingrediente a ambelor. Uneori nu e mare diferență între ele sau majoritar sunt antiperspirante.

Recent am găsit ceea ce am crezut eu că este soluția la această problemă. Un deodorant mineral, făcut din ingrediente naturale. Este vorba de piatră de alaun. Pe hartie suna minunat, minerală naturală, care oprește dezvoltarea bacterior și apariția mirosurilor urâte. Am căutat despre ea și am găsit numai de bine.
Astăzi chiar vroiam să îi fac o mare reclamă, dar înainte am început cu o documentare mai riguroasă pentru a nu cădea în capcana "produselor naturale". Nu mică mi-a fost uimirea când, în timp ce citeam despre acest minunat luptător fără Aluminiu împotriva mirosurilor neplăcute, am aflat formula sa.
De fapt această piatră naturală de alaun este alaun de potasiu (potasiu alum) și e rezultatul fabricării de către om deși exită și în stare naturală. Dar, de fapt ce nu există în el este Aluminum chlorohydrate, Aluminum chloride, Aluminum hydroxybromide sau Aluminum zirconium. Căci acel alum vine chiar de la Aluminiu. Formula chimică este KAl (SO4)2•12(H2O) și include Potasiu, Aluminu, sulfat și apă.
În concluzie, mi-a picat față... am continuat documentarea și se pare că deși conține Aluminiu este în altă formă, formă care se presupune că nu mai poate penetra bariera pielii, ci doar formează o peliculă ce oprește dezvoltarea bacteriilor.
Deși încă nu este fără Aluminiu, totuși pare ceva mai sigur. Nu încercați să gustați piatra respectivă, căci este toxică. Se pare că prin hidroliză rezultă o soluție diluată de acid sulfuric, posibil să fie chiar modul în care oprește dezvoltarea bacteriilor. În caz că pielea devine iritată de la utilizare se recomandă întreruperea folosirii.
Una peste alta eu mi-am cumpărat un astfel de deodorant, până să citesc toată povestea și i-am făcut un test.

• L-am testat la un antrenament și s-a comportat mulțumitor.
• L-am testat jumătate de zi și peste noapte și de asemenea a rezultatele au fost pozitive.
• L-am testat și o zi întreagă și s-a comportat la fel ca orice alt produs.

Antrenament unde nu se cade sa mirosi a transpiratie

 Nu are miros propriu dar oprește mirosul de transpirație să apară. Nu lasă urme pe îmbrăcăminte și după cum se consumă mă aștept să dureze foarte, foarte mult, față de un produs convențional. Nu m-ar mira să țină peste 6 luni. Deci, din punct de vedere economic este mai avantajos. Din punct de vedere al calității este mulțumitor iar din punct de vedere al riscurilor, deși nu este lipsit de așa ceva, pare o alternativă mai bună. Eu am găsit la prețul de 22 RON 120g, deși era și la preț dublu.

Acum aș dori să știu dacă cineva are experiență cu produse care să nu conțină Aluminiu, parabeni, alcool și alte porcarii. Citind despre el am văzut că există și produse "naturale" cu grad de risc mai mic, dar nu știu unde ce și cum. Așa că povestiți-ne despre experiențele voastre cu așa ceva.

Read more ...

Testosteronul in pericol

Toata lumea a auzit măcar odata de testosteron. Acesta este hormonul care produce carateristicile masculine. Fără ca asta să însemne că este absent în totalitate la femei. Doar că, este prezent într-o cantitate mult mai mică. Pe lângă efectele benefice asupra sănătății, un nivel normal de testosteron este și garanția că, în urma antrenamentului, vei obține efectele scontate. Pentru o detaliere mai amănunțită a modului de funcționare și normalizare a nivelului de testosteron intrați aici.

Eu vreau să vorbim despre cum să nu îl dezechilibrăm.
Dacă vă spun că este evidentă scăderea nivelului de testosteron, doar când te uiți pe stradă, o să îmi reproșați că sunt rău. Așa că voi da subiectivismul și gusturile mele, despre cum ar trebui să arate și să se poarte un bărbat, deoparte. Vom apela la descoperirile stiințifice. Iar acestea susțin că nivelul de testosteron a scăzut în ultimii 50 de ani. Dacă asta e un lucru rău sau e doar modul de evoluție al speciei noastre, rămâne de aflat. Cert e că au fost corectate normele medicale pentru că normalitatea nu se mai gasea în media statistică.

Se pare că nivelul a scăzut cu 1,2% anual din 1987 până în 2004, ajungându-se la circa 17%. Poate că o parte din explicație ar putea fi numarul crescut de supraponderali, căci grăsimea în exces este corelată cu nivele scăzute de testosteron, sau poate că e vorba de utilizarea medicamentelor, astăzi multă lumea ia medicamente zilnic. Dar totuși, toate acestea nu reușesc să explice scăderea aceasta semnificativă. Scădere ce a fost observată și în grupul din care au fost eliminate acele două categorii de oameni, supraponderali si cei care abuzeaza de medicamente..
Fertilitatea a scăzut de asemenea în lumea întreagă, astăzi nu mai este o ciudățenie să auzi cupluri care au probleme să procreeze. În Danemarca 40% din bărbați au un nivele anormale al concentrației de spermatozoizi.
Numarul mediu de spermatozoizi a scăzut de la 113mil/ml în 1940, la 66mil/ml în 1990. De asemenea, definiția spermei "normale" a fost modificată în acea perioadă, de la 60mil/ml la 20mil/ml.
Un alt studiu organizat la Paris, efectuat pe 1350 donatori de spermă, a concluzionat că anual calitatea spermei a scăzut cu 2% și subiecții mai tineri având calitatea cea mai scăzută.
Fiind vorba de o deteriorare la nivel mondial, principalii suspecți devin toxinele și chimicalele pe care le ingerăm și respirăm în fiecare zi.

Unul dintre cei mai periculoși este Bisphenol (BPA)
Dacă pentru alte toxine ne imaginăm că e nevoie de o anume doză să devină periculoase, pentru acesta trebuie să întelegem că nu e o toxină ci este un hormon sintetic. Iar hormonii, în orice doze, pot dezechilibra funcționarea organismului. Hormonii sunt modul de comunicare în cadrul corpului și procesele metabolice se desfășoară după aceste semnale. BPA-ul a fost sintetizat in 1981 si este o variantă de estrogen sintetic (hormonul antonimic al testosteronului) în 1930. Doar în, timpul celui de-al doilea război mondial s-a descoperit că, în combinație cu alte substanțe, BPA-ul poate produce un plastic greu casabil. În timp ce unii sugerau ca BPA-ul să fie folosit ca hormon sintetic, patentul a fost cumpărat de industria plasticului. Astăzi BPA-ul se estimează că susține o industrie de 100 milioane de dolari pe ora. Singurele teste care sunt efectuate cu privire la efectele acestei substanțe sunt efectuate tot de aceasta industrie.
Xenoestrogenul acesta actionează ca o injecție cu estrogen, dar în moduri mai imprevizibile, fiind sintetic. Va scădea nivelul de testosteron și va crește nivelul de estrogen în organism, de asemenea va crește rezistența la insulină (care dă probleme de supraponderabilitate și diabet).
Ce putem face?

• În primul rând să nu mai bem apă din sticle de plastic.

• Dacă nu avem alternativă, măcar să nu le refolosim (apar microfisuri ce permit o mai buna eliberare de BPA) și să nu le încălzim sau să nu le lăsam la soare, căci din acestea se eliberează cantități mai mari de BPA.
• Hartia termica de la casele de marcat și ATM-uri contine între 0.8, și 3% BPA, a se evita contactul cu ea și a se evita contactul cu servețele de curățare după manipulare, acestea cresc gradul de absorție prin piele.
• Nu încălziți la microunde în recipiente de plastic.
• Mâncarea la conservă poate avea așa ceva.

Produsele cu simbolul 3 si 7 trebuiesc aruncate

Alt dușman al testosteronului sunt ftalații
Folosiți în produse cosmetice, vopseluri, plastice, braduții de mașină, parfumuri. Aceștia, ca și PBA-ul, reduc testosteronul, cresc rezistența la insulină și  afectează magneziul și zincul din organism. Se pare ca există o corelație între explozia cazurilor de autism și introducerea acestor substanțe în 1970.
Parabenii
Aceștia sunt compuși înrudiți cu ftalații, care se gasesc în majoritatea produselor cosmetice. Dar există alternative de produse cosmetice și fără parabeni, votați cu portofelul.

Metalele grele, campurile magnetice generate de aparate electrice(dirty electriciy)
Telefonul ținut în buzunar, notebook-ul ținut în poală cu orele etc. Eu stau la birou și laptopul e pus pe birou. Telefonul când ajung undeva îl scot din buzunar, în mașina la fel.

Soia
Un aliment iubit de vegetarieni și de multe ori încadrat la hrană sănătoasă, poate afecta echilibrul hormonal citiți mai multe despre el aici.

Măsuri de prevenire

• Suplimentele care ajută la protecția împotriva acestor agresiuni sunt. Glycine, Vitamina C, Glutamina, Taurina, ZInc,Antioxidanți cu vitaminele A,E și D, Resvertrol

• Sauna ajuta la detoxifierea de ftalați dar sa nu aibă lemnul lipit cu clei.

Mai puteți afla pe site-ul asta informații suplimentare despre ce produse sunt sigure din acest punct de vedere.
În final, probabil că dacă ești puțin conștient, o să te curpindă disperarea, realizând că îți este imposibil să te ferești de toate acestea.
Totuși o reacție trebuie să ai. Începe dintr-un aspect controlabil al vieții tale, cum ar fi casa ta și elimină din ea aceste surse de dezechilibru. Orice produs cosmetic poate fi înlocuit sau chiar eliminat, caserolele de plastic, sticle de plastic pot fi înlocuite cu variante de sticlă. Loțiunile de corp pot fi Înlocuite cu măști naturale sau cu ulei de măsline, săpunul se găsește și în alte forme decât cel cu parabeni, samponul la fel. Personal cred că sapunul este folosit foarte prost, dar asta e o părere personală și nu vreau să intru acum în polemici pe acest subiect.

Dacă cineva vrea să scrie un articol despre diverse variante de evitare ale acestori substanțe, aș fi bucuros să îl public sau să link-ez către el, dacă deja îl are publicat. Orice sugestie poate fi trecută la comentarii.

Read more ...

De ce este uneori aproape imposibil sa slabim - partea II

V-am explicat pe scurt în prima parte cum rezistența la insulină poate deveni un coșmar. Acum vreau să vorbim despre rezistența la leptină.

Leptina este un hormon secretat de țesutul adipos. Da, grăsimea nu e doar un rezervor inert de energie ci face parte și din sistemul endocrin. Cu cât conțin adipocitele (celule de grăsime) mai multă grăsime cu atât mai multă leptină secretă. Iar leptina este un regulator al foamei și al metabolismului.

Influența leptinei

• Dacă mănânci în exces o perioadă de timp adipocitele se umplu cu trigliceride și secretă mai multă leptină. (devine complicat dar încercați să urmăriți raționamentul)

• Hipotalamusul are un sistem de comunicare cu adipocitele, inclusiv receptori de leptină. Când nivelul de leptină crește aceasta se lipește de receptorii din hipotalamus dând semnalul de saturație.

• Hipotalamusul trimite semnal de sațietate(nu mai îți e foame) creierului și crește rata de ardere a metabolismului.

Varianta inversă

Mănânci prea puțin, hipotalamusul suna alarma, îți e foame tot timpul și metabolismul se încetinește. Deci leptina ca si insulina este foarte simpatică în condiții normale ajutându-te în a menține un nivel de grăsime corporală optim.

 

Problema cu persoanele supraponderale este că deși secretă din belșug leptină în lanțul efectelor normale lipsește o verigă. Astfel ajungem la rezistența la leptină care funcționează similar cu cea la insulină. Deși depozitele de grăsime sunt pline, semnalul nu este perceput și starea de foame este încă prezentă. Problema trebuie înțeleasă de culturiștii care fac așa zisa fază de bulk-ing.

Odată crescut nivelul de grăsime receptorii de leptină se desensibilizează și creierul își setează alt nivel de grăsime corporală normal. Deși desenzibilizarea nu este atât de gravă se mai întâmplă și un alt mecanism de protecție prin care leptina este ținută departe de receptori.

Rezultatul este că dacă stai o vreme îndelungată cu un procent ridicat de grăsime corporală atunci când te decizi că e timpul să îl reduci organismul va activa mecanismele de protecție ca în cazul înfometării, asta înseamnă stare de foame, rata metabolică redusă etc.

Rezistența la leptină ca și rezistența la insulină devin bariere imposibil de trecut în calea unei siluete visate.

Leptina și insulina sunt în strânsă legătură. Modul normal de funcționare este următorul.

• Mănânci o masă bogată, se secretă insulină care stimulează secreția de leptină în adipocite care spune hipotalamusului că e timpul să te oprești din mâncat și pancreasului să nu mai facă insulină.

Modul de funcționare în cazul rezistenței la leptină este puțin schimbat.

• Mănânci o masă bogată, se secretă insulină se secretă leptină leptina nu e percepută insulina nu mai e oprită din producere și capeți rezistență și la insulină.

Cum rezistența la leptină și la insulină sunt corelate ele vor fi declanșate simultan și temperate simultan.

Ce trebuie să facem să contracarăm rezistența la acești hormoni:

• Stai "slab", evită perioadele intenționate de îngrășare pentru a „pune mușchi”.

• Folosește mesele abundente atunci când ți o dietă, o masă abundentă din când în când va liniști organismul și îl va scoate din modul înfometare. Nu mai mult de 1, 2 mese pe săptămână. Este evident că e vorba doar de conținut caloric mai ridicat nu de bataie de joc alimentară, dulciuri sau alte prostii care te-au adus unde te afli.

• Reduce inflamația, inflamația se produce și de la antrenamantele de masă musculară.(e un subiect complex despre care vom vorbi mai pe larg)

• Controlează carbohidrații pe care îi mănânci, evita-i pe cei procesați și zaharurile.

• Dormi suficient, privarea de somn poate produce rezistența la leptină.

Există și niște recomandări de suplimente care mie îmi suna mai mult a reclamă dar sa nu ziceți că nu le-am zis.(eu iau doar omega 3)

Suplimente care ajuta calciu , taurina, acetyl-L-carnitina, si omega 3 (care ajuta la controlul inflamației).

Read more ...

De ce este uneori aproape imposibil sa slabim - partea I

Când e vorba de îngrășat pe lângă cantitatea efectivă de mâncare și valoarea ei calorică mai trebuie avut un aspect în vedere. Este o poveste ce a mai fost spusă, dar cum  vreau ca acest site să fie un instrument de sine stătător o să o mai repet și eu.

Oricum nu strică să recitești aceste informații, chiar dacă le cunoști deja. Eu am observat o reîntărire a disciplinei în urma acestei reamintiri.

Influența hormonilor în depozitarea de grăsime.

Nu am pretenții să cuprind procesul în cele mai mici amănunte, ci doar o descriere simplificată a lui, oricum modul de funcționare al insulinei este înțeles doar parțial.

Să începem cu începutul. Mâncarea în urma procesului de digestie ajunge într-un final sub formă de glucoză în sânge. Avem pancreasul, care are celule alfa și beta. Celulele alfa produc glucagon care este un hormon catabolic (dezasimilație) iar celulele beta produc insulina care este un hormon anabolic(asimilație). Insulina și glucagonul mentin nivelul glucozei în sange între 70-110 mg/l. Cei doi hormoni lucrează antagonist în felul următor.

Când nivelul glucozei din sânge crește se secretă insulină. 

 Celulele musculare, hepatice(ale ficatului) și cele de grăsime(adipocite) posedă receptori de insulină.  Insulina stimulează acești receptori și crește permeabilitatea membranei celulare pentru glucoză, plus activează o serie de enzime din interiorul celulei.

Efectele sunt:

• Glucoza se transformă în glicogen stocat în ficat(pana la 87-100 de grame, 400Kcal) și în mușchi (aproximativ 350 g, 1400 Kcal).

• Celulele primesc mai multă glucoză.

• Sursa principală de energie folosită devine glucoza.

• Glucoza este stocată ca trigliceride în celulele de grăsime.

• Se oprește procesul de Gliconeogeneza (transformarea altor țesuturi în glucoză în special proteină musculară și grăsime)

Astfel scade nivelul glucozei la normal. Circa 50% din insulina secretată nu are legătură efectivă cu mesele ci regelaza continu nivelul glucozei din sânge plus că are și alte roluri.

Când glicemia scade atunci este secretat glucagon.

Acesta stimulează ficatul să descompună glicogen și să elibereze glucoza în sânge și țesutul adipos să elibereze acizi grași, celulele musculare nu posedă receptori de glucagon.

De asemenea se stimulează procesul de Gliconeogeneza și în cazuri extreme chiar mușchii și organele pot fi descompuși pentru energie.(obsesie maladivă de care suferă mulți culturiști)

Ordinea naturală de depozitare a glucozei este în celulele musculare și ficat iar când acestea sunt pline urmează calea spre celulele de grăsime. Toate bune până acum, dar ca de obicei ordinea naturală este dezordonată de influențe nenaturale.

Influențele nenaturale apar, în acest caz, sub forma meselor cu indice glicemic ridicat. Asta înseamnă alimente formate din molecule simple de carbohidrați, monozaharide sau dizaharide (dulciuri și făinoase). Aceste molecule au viteză mare de descompunere (digestie) și pătrund în sânge ridicând concentrația glucozei foarte rapid. Reacția organismului este de a secreta insulină la scară mare pentru a contracara glicemia periculoasă.

Important: Cantitatea totala de insulină este direct proporțională cu concentrația de glucoză din sânge și concentrația de glucoză din sânge este direct proporțională cu carbohidrații ingerați.

Aici trebuie să vorbim despre fibre. Fibrele alimentare sunt carbohidrați complecși pentru care nu posedăm enzime digestive. Practic ele trec prin sistemul digestiv neafectate. În general legumele conțin fibre. Cerealele integrale sunt destul de sărace la acest capitol, fiind mult mai sigur să le încadrăm la carbohidrați cu indice glicemic mare.

Fibrele nedigerabile pot scădea viteza de digestie a unor carbohidrați simpli. De exemplu un amestec de legume cu orez va genera o emisie de insulină mai scăzută decât orezul simplu iar dacă orezul este integral efectul va fi și mai blând.

Multe astfel de legume(brocoli, varză, conopidă, fasole verde) au conținut așa de scăzut de calori încât organismul uneori consumă mai mult în procesul de digestie decât preia în urma lui. Plus că rolul lor în temperarea emisilor de insulină este foarte benefic și conținutul de micronutrienți este ridicat. Folosiți-le ca pe o unealtă în procesul de slabire și menținere al greutății optime.

Acum urmează partea dureroasă. Dacă bombardăm celulele musculare constant cu nivele ridicate de insulină acestea dezvoltă mult urâta rezistență la insulină. Acesta înseamnă că este nevoie de cantități tot mai mari de insulină pentru a permite glucozei să penetreze membrana celulară. Pe de altă parte acest efect este invers proporțional la celulele de grăsime. Acestea devenind din ce în ce mai sensibile la insulină. Scenariul de groază care urmează este că pancreasul secretă tot mai multă insulină iar glucoza în loc să umple depozitele inofensive de energie, mușchii și ficatul, se duce direct sub forma de trigliceride în celulele de grăsime.

Coșmarul oricărui doritor de pătrățele pe abdomen devine realitate, deși nivelul caloriilor este menținut la cote foarte joase este imposibil să slăbești. Ca să fie treaba treabă, un nivel crescut de insulină este un stimulent pentru apetit, deschizând drumul către o permanentă îngrășare.

Atunci când nivelul de insulină este ridicat, celulele de grăsime sunt sigilate, dacă vă amintiți de mai sus (se oprește gliconeogeneza), așa că deși munciți de zor va fi foarte greu spre imposibil să scăpați de grăsimea încăpățânată. 

Deci, atunci când carbohidrații simpli și zaharurile procesate fac parte din dieta voastră, nu numai că depuneți kilograme de grăsime dar semnați un contract marital cu ele, la bine și la greu, pentru toată viața de consumator frecvent de dulciuri și făinoase.

Ce putem face?

• Dacă organismul funcționează bine, să avem grijă să nu îl stricăm. Deci dacă NU putem trăi fără carbohidrați simplii momentul propice să îi consumăm este după antrenament. Atunci celulele musculare au senzitivitate crescută și cel mai probabil vor curăța rapid sângele de glucoza în exces.

• Când organismul nu mai funcționează bine, este nevoie de o cură de lungă durată de la o luna în sus. Adică eliminarea totală a carbohidraților simplii din alimentație pentru a permite pancreasului și țesutului muscular să revină în parametrii lor normali de funcționare.

Dacă deja sunteți palizi la față a venit momentul să vă îmbărbătez. Glumesc... nu există o cale prin care să poți consuma în continuare dulciuri, făinoase și alți carbohidrați ultraprocesați și să devi slab sau sănătos. În schimb, pentru cei care au uitat de mult cum era să te simți bine după o masă, vă garantez că senzația oferită de revenirea organismului în parametrii normali depășește cu mult gustul oricărei negrese cu ciocolată.

Urmează alte vești rele în partea a doua, dar cel puțin vom ști cu ce ne confruntăm și cum putem contracara situația.

Read more ...