Tuesday, April 23, 2013

Barefoot running

V-am rămas dator cu încheierea de la seria de articole despre alergatul desculț sau cu formă naturală, cum vreți să îi spuneți. Hmm, tot mai bine sună în engleză... barefoot running. Nu am uitat de acest articol, dar am dorit să acumulez mai multă experiență practică înainte să îmi spun părerea.



Ultima alergare a fost un 18km. Deși plecasem să alerg 30 de minute, m-am simțit așa de bine și era și o zi însorită încăt m-am oprit după două ore. Adevărul este că și soarele asta mult așteptat are efectul său stimulator.
După alergare m-am simțit relativ normal și am făcut ceva febră la gambe, dar nimic extraordinar. În concluzie cred că am ajuns la o formă destul de bună, fără a fi perfectă însă. Mai am ceva de lucrat la ea pentru a deveni un reflex.
Concluzia mea în ce privește trecerea de la alergatul pe călcâi la aleratul pe toată talpa sau pe partea din față a ei este următoarea.
Avem de a face cu un proces de adapatare prin excelență individual. Nu pot să fac nici o recomandare strictă privind progresia de la un antrenament la altul, nici frecvența antrenamentelor. Tot ce pot să fac este să relatez ce am înțeles eu din acest proces și să folosiți, alături de experiența voastră, aceste păreri pentru a vă feri de accidentări și alte neplăceri.Voi enumera o serie de idei mai mult sau mai puțin corelate:
  • Cel mai important lucru este să începeți treptat. recomand să alergați mai puțin decât puteți la început pentru a putea avea o frecvență mai mare a antrenamentelor. Cea mai comună problemă pe care o veți întâmpina va fi febra musculară la nivelul gambei.
  • Atunci când alergați căutați o zonă ce are atât teren drept cât și pante și rampe. Mie îmi este mai ușor de alergat pe urcare decât pe coborâre cu formă corectă. O altă dificultate este alergatul pe teren accidental. Când mă concentrez asupra zonei de impact cu solul devine mai complicat să o acomodez pe teren denivelat.
  • Căutați să luați suficientă pauză între antrenamente pentru a scăpa de toate durerile de la antrenamentul anterior. Altfel corpul va căuta inconștient un patern al mișcării ce va evita durerile respective. De multe ori acest model de mișcare conservatoare nu este cel mai bun antrenament pentru a învăța cum să alergați corect.
  • Pe de altă parte primele antrenamente sunt mai mult pentru a dezvolta anduranța mușchilor implicați, pentru că e aproape imposibil să începi să simți ce faci pe distanțe mici. Doar după 2-3 kilometrii eu începeam să alerg relaxat și să calc normal. La început fiecare pas pare ciudat și diferit de celălalt. Odată cu intrarea într-un ritm mișcarea începe să își dezvăluie secretele.
  •  Indiferent cât vei citi despre asta va fi nevoie de un numar de kilometrii semnificativ până să începi să înțelegi și să gasești forma ta proprie. Eu mă concentram la a simți zona de impac cu solul. La început călcâiul nici nu atingea solul, chestie care îmi omora gambele destul de rapid. Cu timpul pasul a deveni mult mai lejer. Dacă în primele antrenamente încercam să conntrolez și să amortizez conștient din musculatura impactul, spre final am lăsat piciorul moale și amortizarea se făcea mai mult din energia elastică stocată în tendoane. Încălțămintea cu talpă subțire ajută acest proces.
  • Deși am zis că este mai ușor să călcăm corect pe urcare, totuși coborârea are și ea un avantaj. Îți permite să prinzi o viteză mai mare. Pentru ca acest lucru să se petreacă trebuie să ai o înclinare a corpului bună, care te face să aluneci pe panta ca și cum ai pluti. Evitați să vă înfrânați la fiecare pas, ca o capră de munte. Odată crescută viteza frecvența pașilor crește și ea și poți exersa alergarea doar din coapse. Gambele se vor mișca în inerție și vor forma niște cercuri ample, făcând călcâiele să ajungă până aproape de șezut. Personal găsesc acele momente când ai o viteză apropiată de sprint dar fără efortul specific sprintului ca pe ceva foarte plăcut. Te simți ca o mașinărie bine unsă.
  • S-au făcut teste pe viteza de adaptare la alergatul desculț sau în încălțaminte minimalistă și s-a concluzionat că 10 săptămâni nu este o perioadă suficientă. Părerea mea este similară, este nevoie de cateva luni bune până să ajungeți să alergați la fel de mult cât alergați înainte.

Eu consider că merită această investiția de timp pentru a simila un nou stil mai eficient de a alerga. Ce pe parcurs va oferi multe avantaje și vă va feri de accidente.

Voi ce experiență aveți cu alergatul pe toată talpa.