În primul rând corpul uman este un sistem deschis, deci un sistem care acționează asupra exteriorului și este influențat de acesta. Proprietatea de bază a organismului nostru, sau ca să zic așa obsesia sa primară este homeostazia.
"Proces de reglare prin care organismul isi mentine diferitele constante ale mediului interior (ansamblul lichidelor organismului) intre limitele valorilor normale. Activitatea permanenta a unor organe concura la mentinerea acestui echilibru: rinichiul excreta anumite produse de catabolism (totalitatea reactiilor de degradare a compusilor organici) si regleaza metabolismul apei si pH-ul (aciditatea sau alcalinitatea) sangelui; plamanul elimina dioxidul de carbon si putina apa; intestinul evacueaza reziduurile alimentelor ingerate si secretiile digestive. In plus, pentru numeroase substante (ioni in particular, ca de exemplu calciul, potasiul, sodiul), acest echilibru este asigurat prin actiunea hormonilor antagonisti: trebuie sa intervina adesea un mecanism de control retroactiv, conform caruia, de exemplu, un nivel sangvin excesiv al unei substante inhiba stimularea hormonala a producerii sale. " (sursa)
Mai multe despre homeostazie corpului uman.
Idee de bază este că acest sitem complex, care este corpul nostru, este foarte iubitor de echilibru. Că până la urma homeostazia înseamnă o stare de echilibru.
Plecând de aici să facem o paralelă. Să zicem că avem un dulap. Dacă înclinăm un dulap foarte puțin greutatea sa va acționa spre a îl reașeza pe vechea poziție. Dacă îl înclinăm și mai mult dar fără să îl scoatem din poziția de autoreglare îi va fi ceva mai greu să se reechilibreze. Ba chiar va oscila de câteva ori și poate că își va lovi ușile în această oscilație. În schimb dacă Îl înclinăm dincolo de o limită va necesita o intervenție exterioară pentru a îl readuce în poziția de echilibru. Dacă această intervenție nu va fi suficient de fermă, dulapul va cădea, poate chiar se va deteriora.
Fix așa este și corpul nostru. Atâta timp cât acțiunile noastra negative se mențin în anumite limite organismul își va regla procesele și se va păstra în starea sa de echilibru. În momentul în care lucrurile ies din această stare de echilibru ajungem în situația să intervenim din exterior. Poate cu anumite alimente sau suplimente, poate cu pastile, poate chiar cu intervenții chirurgicale sau tratamente dure. Problema este că atunci când pierdem această stare generala de echilibru lucrurile devin foarte dificil de readus în starea normală. Deasemenea nu mai exista garanții că acest lucru se mai poate realiza.
Din acest punct de vedere când vorbim de sanătate trebuie să înțelegem că sănătate se menține cel mai bine când ești sănătos. Strategia de a abuza de corpul tău și doar când apar probleme să efectuam lucrari de întreținere este foarte proastă. Pentru că atunci deja raul este foarte mare. Noi avem tendința să minimizăm importanța semnalelor date de corp. O durere interioară sau o boală înseamnă un dezechilibru destul de grav și chiar dacă aparent trece cu o pastilă, totuși relevă o problema stringentă, ce va trebui rezolvată de la cauză după ce tratăm starea critică.
Când vorbim de antrenament trebuie să înțelegem că antrenamentul este un stres și necesită adaptare. Organismul nostru trebuie să alinieze mulți factori pentru a ne permite nouă să dezvoltăm o rezistență la efort mai mare și o forță mai mare. Așa că dacă nu vrem să ne facem mai mult rău cu antrenamentul este nevoie de o abordare graduală. Nu vă temeți de faptul că rezultatele apar greu. Este mult mai important să apară pe o durată de timp cât mai lungă decât repede.
Este o întreagă manie mai nou de a prezenta tot felul de povești de succes. Chiar și pe site-ul meu apar astfel de povești. Ele uneori pot avea un caracter pozitiv, motivând oamenii să creadă în ei și să pornească la drum. Dar la fel de bine pot înșela percepția și ne pot face să credem că toți trebuie să evoluăm în același ritm. Este o greșeală să îți stabilești un ritm de evoluție fără să ți cont de viteza de adaptare a corpului tău. Este calea cea mai sigura spre autodistrugere.
Antrenamentul este un drum nu o țintă. Trebuie să parcurgem drumul cu mintea deschisă și cu ochii spre peisaj. Dacă drumul nu este incitant și frumos trebuie să ne orientăm spre altceva. Nu spun că va fi ușor sau că nu va avea și faze dificile, spun că dacă nu te bucuri de fiecare fază de fiecare autodepășire și succes și chiar de fiecare insucces faci ceva greșit. Pentru că din aceste etape este făcut drumul tău, din suișuri și coborâșuri.
Revenim iar la sănătate pentru că este fundația ce ne permite să ne bucurăm de o viață frumoasă. Paziti-vă sănătatea înainte să se deterioreze. Aveți mereu în minte echilibrul corpului și dacă viața vă impune să faceți anumite compromisuri sau să vă abuzați corpul nu o duceți prea departe. Alternați aceste momente cu momente în care îi dați timp să se redreseze. Astfel o să faceți mult mai puține vizite la doctor și o să aveți mult mai mult timp plăcut pentru voi.
Echilibru în toate este cea mai importantă lecție pe care o puteți deprinde.
