Cross montan 14 km, impresii si concluzii

M-am întors de la concursul EchoMarathon, ce a avut loc în localitatea Moieciu de Sus, unde am participat la proba de Cross pe distanța de 14 km, cu 600m diferență de nivel.

Vremea a fost superbă, s-a înregistrat un număr record de participanți, organizarea a fost foarte bună. De fapt a existat o îmbunătățire de la an la an. Anul acesta surpriza a constituit-o utilizarea unor chip-uri montate la gleznă, care au permis afișarea rezultatelor la foarte scurt timp după terminarea concursului, plus o mai buna monitorizare a timpilor individuali. O altă modificare a fost înlocuirea din traseu a unei porțiuni de drum forestier, circulată de mașini, cu o potecă alternativă. Tricourile au fost tricouri tehnice, ca și anul trecut, medaliile arată foarte bine. Premiile nu știu care au fost pentru că nu am asistat la festivitatea de premiere.

Destul despre concursul în sine, acum să vorbim despre partea care ne interesează pe noi. Între cross-ul de anul trecut și cel de anul acesta am avut alergări mai puține decât degete am la o mână. În schimb m-am antrenat intens cu antrenamente de forță, cum este 5x5, cu antrenamente de hipertrofie, cum este HST și alternativ cu provocări sau cu kickbox. Rezultatele au fost o creștere semnificativă în masă musculară, mai ales în partea de jos a corpului. Greutățile de lucru mi-au crescut semnificativ, forța relativă mi-a crescut si ea semnificativ și am luat kilograme bune de acum un an,  în schimb sistemul cardio respirator a fost oarecum pe un plan secundar, așa că eram curios cum o să mă descurc la prima alergare montană de anul acesta.

Întâi să facem bilanțul.
2011

• Timp scos 1:46:33
• Locul la Open - 143 din 369 
• Locul pe categoria mea de varsta - 88 din 170

2012

• Timpul scos 1:42:48
• Locul la Open - 96 din 342
• Locul pe categoria mea de varsta - 45 din 125

Deci, în ansamblu, am avut o ușoară îmbunătățire a timpului și a locului obținut. Totuși, rezultatele nu sunt extraordinar de clare. În ceea ce privește cum m-am simțit pe parcursul cursei, o să împart traseul în trei categori distincte.

Alergarea pe teren ușor înclinat
Aici în general am depășit mai mulți concurenți decât am fost depășit, viteza de alergare o estimez undeva în jur de 10 km pe oră. Am menținut un ritm constant cu pași destul de lungi și respirație relaxată. Nu am încă un ceas de monitorizare a pulsului dar, după frecvența respirației, cred că ma învărteam în jurul valorii de 120-140 bătăi pe minut. O comportare acceptabilă pentru nivelul de performanță urmărit de mine.
Pantele abrupte
Nici nu s-a pus problema de alergat, aici nu am depșit pe nimeni dar am fost depășit de suficienți. Pulsul cred că mi-a urcat între 160 și 180 de bătăi pe minut. Am avut momente când mi-am dorit să pot trage aer pe urechi, am și încercat asta dar rămâne între noi, oricum n-a mers. Clar a fost zona pe care sunt cel mai deficitar. Interpretarea mea este că datorită creșterii de masă musculară și lipsei de antrenament suficient, de tip cardio în regim de forță, pur și simplu nu am capacitate de muncă suficientă. Sistemul meu cardio respirator nu e adaptat să susțină un ritm ridicat al efortului atunci când intensitatea este mai ridicată. Asta a fost și concluzia pe care am tras-o după provocări. Rămân prea repede în deficit de oxigen și preformanța se degradează substanțial.

CoborâriAici lucrurile s-au schimbat. Am depășit tot ce aveam în față fără să fiu depășit de nimeni. Poate faptul că sunt destul de înalt m-a avantajat, permițându-mi să fac pașii lungi. Clar a fost zona unde am excelat. Am alergat probabil cu peste 15 km pe oră. La un moment dat am simțit niște ghionturi de la ficat, dar nu suficient de serioase cât să îmi influențeze viteza de deplasare. Nu știu cum să interpretez exact asta, poate că a scăzut intensitatea efortului cât să o aducă în raza mea de echilibru energetic. Cred că forța superioară mi-a permis în schimb să alerg cu viteză mai mare, putând să controlez mai bine frânarea în caz de urgență și să sar peste diverse denivelări cu mai multă ușurință.
Pe de altă parte m-am simțit destul de deteriorat din punct de vedere articular. Încă mă dor tendoanele și ligamentele de la șolduri până la glezne.

Concluzii
In cazul unei creșteri de masă musculară e nevoie de o perioadă de adaptare a sistemului cardio respirator la motoarele mai mari. Perioadă în care aceasta este aproape daunătoare antrenamentelor cardio în regim mai intens și de durata mai mare de câteva minute.
De asemenea, trebuie crescută și viteza de furnizare a energiei (o creștere a numărului de mitocondrii intracelulari) prin antrenamente specifice, antrenamente care să crească capacitatea de muncă, cum ar fi acesta.
O altă variantă ar putea fi  post intermitent, care adaptează mai bine organismul la consumul de grăsime și care curăță celulele prin autofagie. Vreau să experimentez și un regim alimentar preponderent lipidic înainte de următoarea alergare, pentru a testa această teorie.
Creșterea de masă musculară permite un mai bun control pe suprafețele tehnice și cred că, atunci când este combinată cu o creștere a capacității de muncă, va deveni un real avantaj. Urmează o perioadă de antrenamente mixte, cardio cu greutăți, de tipul celor cu kettelbell și crossfit pentru a verifica și această teorie.