Saturday, April 21, 2012

Antrenament in aer liber in parc

Am facut aseară un antrenament plăcut în aer liber.
Urmează în curând marathonul de la moieciu și vreau să fac un experiment, nu m-am antrenat specific pentru acesta. Eu m-am inscris la proba de cross (14 km) și vreau să văd cum mă descurc doar cu antrenamente de forță și cu antrenamente care să îmi mențină un nivel bun cardio adică antrenamente de arte martiale.

Mai concret spus, am lucrat în ultimul an de zile genuflexiuni și îndreptări pentru musculatura picioarelor, de două săpămâni am început să alerg sprinturi și sistemul aerobic l-am antrenat cu sedințe de kickbox si MMA.
Totuși pentru că în ultimul an nu am alergat mai deloc am zis aseară să fac o verificare pentru vedea cum mă simt când alerg. Așa că am făcut urmatorul antrenament în parc.

  • Alergare 5 km
  • Trei serii de tracțiuni, fiecare serie era făcuta până la epuizare, schimbând dificultatea exercițiului de la greu la ușor pentru a stoarce și ultima fărâma de putere. Am început cu semi muscle-up, apoi cu tracțiuni cu priza pronatie si apoi cu priza supinatie, finalizând cu un fel de ramat cu călcâiele pe sol la o bara mai joasă, fără pauză când treceam de la un exercițiu la altul. Între serii am luat pauze suficientă pentru a îmi reveni complet.
  •  Alergare 5m
Mi-a luat 1h și 15 minute toată povestea asta. Traseul a fost prin parcul carol și prin parcul Tineretului din București și tracțiunile în parcul Tineretului. Nu am evitat zonele de urcat și coborăt nici scările, pentru că e mai apropiat de terenul pe care se alearga crosul montan. Am fost mulțumit de nivelul de oboseală resimțit și am terminat traseul fără dificultăți deosebite. M-am încadrat și în timpul în care mă așteptam.

Concluzii
Ca și concluzie intercalarea componentei de forță în cadrul alergării a fost o provocare plăcută și a fost să zicem echivalentul unei urcări abrupte.
Alergatul pe teren denivelat și neregulat ajută foarte mult la evitarea plictiselii și în general alergatul în aer liber este mult mai puțin monoton decât cel pe bandă.
Eu nu alerg cu muzică pentru o mai buna propriopercepție și pentru a mă putea concentra mai bine la ce fac, traversatul este mai sigur de asemenea.

Sunt curios dacă cineva a mai experimentat cu genul acesta de antrenamente funcționale.