Salata fermecata

Nu am mai publicat de mult o rețetă. Așa că m-am gândit să vă arată sursa mea de vitamine și minerale pe timpul iernii. O salată despre care nu știu să zic dacă e mai gustoasă decât sănătoasă sau invers.
În general când gătesc ceva și mai ales când vorbim de o salată întotdeauna plec de la ingredientele disponibile și nu invers. Nu îmi stabilesc o rețetă strică și cumpăr ingredientele indiferent de calitatea disponibilă în respectivul moment ci prefer să fac invers. Merg la cumpărături și în funcție de ce ingrediente găsesc de calitate aleg ce să gătesc sau modific fără rușine rețeta de baza înlocuind ingrediente. Pentru că în definitiv noi mâncăm ingredientele și nu rețeta, așa că acord prioritate calități acestora și valori lor nutritive.
Rețeta de salată

• Salată verde.

• Baby spanac este printre puținele frunze care arată bine în acest sezon.

•  Roși cherry singurele care au gust în perioada asta.

•  Un ardei roșu și un ardei iute, la ardeiul iute am curățat semințele și nervurile pentru că era chiar foarte iute. Atât de iute că în timpul operațiunii de curățare îmi venea să tușesc și mă usturau ochii. Fără nervuri a dat doar un iz înțepător.

•  Ceapă roșie tăiată mare, ceapa roșie este mai dulce decât cea albă și oferă un plus de savoare.

•  Semințe de susan, cânepă, și chia și am asezonat salata cu zeamă de lămâie și ulei de măsline întotdeauna virgin și presat la rece. Nu sunt genul gelos dar prefer să nu își fi făcut nimeni plăcerile cu uleiul meu.

•  Rodia este ingredientul magic, dacă vrei să transformi orice salată anostă într-un curcubeu de arome adaugă rodie în salată și efectul va fi extraordinar.

•  Pentru a da consistență adaug o sursă de proteine, de data aceasta am ales brânză veche de oi. Dacă alegeți alt fel de proteine aveți grijă să puneți și sare în salată. În cazul de față brânza este deja destul de sărată și nu mai este nevoie.

•  Acesta este rezultatul final. Două boluri de salată sățioasă, sănătoasă și gustoasă.

În general ingredientele se pretează mai bine pentru a face două salate normale sau una gigantică. Prefer să fac două pentru că îmi place să gătesc și pentru altcineva. Mâncarea mâncată împreuna are gust mai bun.

Detalii

1. Pentru a minimiza oxidarea utilizați cuțite de ceramică.
2. Puneți întâi sarea, apoi zeama de lămâie  și la urmă uleiul. Astfel sarea se va dizolva mai bine.
3. Zeama de lămâie oprește și ea oxidarea și crește alcalinitatea corpului așa că dacă sursa de proteine se pretează o prefer oțetului.
4. Secretul pentru o salată bună este echilibrarea ingredientelor, cum avem gusturi diferite cel mai bine este să încercați de mai multe ori succesiv aceleași ingrediente în cantități diferite până ajungeți la combinația favorită. Eu deja mi-am găsit rețeta mea și de fiecare dată îmi iese o salată pe gustul meu.
5. În general adăugați sursa de proteine după ce ași gresat și amestecat salata. Astfel nu veți risca să se îmbibe zeama de lămâie sau uleiul în carne sau brânză și să le modifice gustul într-un mod neplăcut.
6. Diferitele semințe aduc un plus de nutrienți în salată și nu îi  modifică gustul în mod negativ.
7. O excepție dacă alegeți să folosiți conservă de pește ca sursă de proteine. Eu prefer să pun zeamă de lămâie separat peste peste înainte de a îl pune în salată. Va fi mai răcoros și toată salata mai gustoasă.

Vă doresc poftă bună.

Read more ...

Suplimentele pe baza de crom si slabirea

Există un supliment intens mediatizat atunci când vorbim despre slăbire. Mă refer la suplimentele cu picolinat de crom.
Hai să vedem dacă suplimentarea cromului ne ajută cu adevărat în procesul de slăbire.

Declarativ, suplimentarea cu crom ar aduce următoarele avantaje

• "Cromul este un coechipier al insulinei, hormon de depozitare si reglementare a carbohidratilor secretati de pancreas. Cromul ajuta la controlul nivelului de zahar in sange, asigurând hrănirea celulelor si stabilizarea glicemiei la un nivel normal. Atunci cand sistemul de descompunere si celulele sunt mai puțin sensibile la secretia de insulina, organismul trebuie să produca mai multă. Organismul dezvolta in cele din urma rezistenta (rezistenta la insulina), care este adesea asociat cu deficitul de crom. Cea ce conduce, printre altele, la stocarea masiva de grăsime in adipocite."

(Sursa)

• "Cromul ajuta la transferul glucozei din sânge (zaharului din sange) în celule si pentru a fi folosit în procesele energetice pentru sintetizarea de grăsime, carbohidrați si proteine.

• Cromul poate fi important pentru cei cu diabet zaharat de tip I - pe acestia ii poate ajuta sa-si controleze glicemia si poate juca un rol in managementul diabetului instalat la varsta adulta. "

(Ne spune o alta sursă)

• "Numerosi oameni au o pofta nestapanita pentru dulciuri si din acest motiv considera ca este dificil sa-si controleze greutatea. Un deficit de crom explica nevoia nestapanita de a consuma dulciuri, atat timp cat se stie, corpul are nevoie de crom pentru a asigura trecerea glucidelor din circulatie in celulele organismului, unde zaharul este transformat in energie. Daca ai un deficit de crom, un element esential care se gaseste in drojdia de bere, organe, ciuperci, alune si crustacee, glucoza tinde sa ramana in sange in loc sa ajunga in celule."

(alta sursa)

Dacă citim în mai multe locuri concluzia finală este că acest micronutrient minune, are un rol vital în sensibilitatea insulinică. De aici rezultă majoritatea efectelor pozitive ale cromului.  Cum anume s-a ajuns la această concluzie? Păi, în urma unor teste realizate pe diabetici.
De aici, doar mergând pe o deducție logică primitivă, se poate trage concluzia că suplimentarea cu crom crește sensibilitatea insilinică și la persoane sănătoase. Totuși, sensibilitatea la insulină nu este o mărime care tinde la infinit. Odată ce aceasta este normală nu mai avem ce să îmbunătățim (dacă menținem toate celelalte variabile pe loc).

Atenție
Simpla prezență a cromului nu te face să slabești, dacă vei mânca mai multe calorii decât arzi depunerea grăsimilor se va realiza în continuare.
În concluzie, cele două cazuri când suplimentarea de crom are sens sunt:

• Dacă ai un deficit de crom 
• Dacă suferi de diabet.

Astfel că toate articolele și afirmațiile sunt în fapt adevărate. Cromul poate crește sensibilitatea insulinică, poate ajuta procesele metabolice și un metabolism care funcționează normal este mai eficient atunci când vine vorba de arderea grăsimilor în exces. Slăbirea însă se va realiza  doar în urma producerii unui deficit caloric.

O altă promisiune fantastică este temperarea poftei de dulce, care este corelată cu incapacitatea de a folosi glucidele dacă esti diabetic sau ai insuficiență de crom. Deci, atunci când ești sănătos și ai cromul in limite normale nu mai folosește la nimic.
Pofta de dulce poate fi generată de multe alte cauze:

• Dependență de zahăr (da, la fel ca drogurile, zaharul dă dependență) 
• Discomfort psihic și stres.

Până acuma am tras concluzia că dacă ești sănătos și ai un nivel normal de crom, suplimentarea cromului va fi doar o cheltuială nejustificată.
Totuși, a fost făcut recent un studiu pentru modul în care excesul de crom afectează sensibilitatea la insulină în cazul persoanelor sănătoase și neobeze. Vorbim de un supliment care genera venituri de 150 000 000 de dolari anual în 1996.
Concluziile au fost că excesul de crom scade sensibilitatea insulincă (asta e rău) și cu cât nivelul de crom este mai ridicat, cu atât efectul negativ este mai pronunțat. Deci, prea mult din lucrul bun devine rău și devine rău chiar în aria în care se căutau îmbunătățiri. Mai multe informații găsiți aici

Cum ajungem la exces de crom?
Doza din acest studiu a fost de 2x500µg CrPic pe zi, timp de patru luni. Aceași doză care a avut efecte pozitive în cazul celor bolnavi de diabet. Deci, 1000µg pe zi sigur produc efecte negative la persoane sanatoase și pozitive la diabetici. Cum cromul este așa lăudat, acesta se găsește în multe produse, de la multivitamine până la shake-uri proteice si fatburn-ere, făcând ca riscul să fie real atunci când se suprapune consumul mai multor astfel de produse. Dacă adunăm 200µg de colo, cu 200µg de colo este foarte posibil să ne îndreptăm într-o direcție nedorită, cu diabetul la capăt.
După ce am citit articolul respectiv mi-a fost întărită și mai mult paranoia față de toate suplimentele. Nu contest posibilitatea ca unele să fie de ajutor pentru anumite persoane, sau ca unele să facă ce pretind, dar cred că de multe ori ne jucam în cutia pandorei până la următoarea descoperire științifică, care rafinează primul set de afirmații.
Sfatul final
Dacă vrei să îți crești sensibilitatea insulinică și toleranța la carbohidrați fă antrenamente intense în regim anaerobic, ține din când în când câte o zi de post negru și evită dulciurile. O să te simti mult mai bine si o să faci economii. Riscurile sunt mult mai mici, decât să devii șoarece de laborator pentru tot felul de produse incomplet înțelese. Până atunci citiți lista de ingrediente de la toate suplimentele folosite și aveți grijă să nu depășiți doza zilnică recomandată care este între 50µg și 200µg conform.

Read more ...

Dieta partea a II-a

"Inainte de a incepe studiul Zen, muntii sunt muntii, iar raurile sunt rauri; in timp ce studiezi Zen, muntii nu mai sunt munti, iar raurile nu mai sunt rauri; dar odata ce devii iluminat, muntii redevin munti, iar raurile redevin rauri" -  Proverb Zen, citat din The Tao Of Physics de Fritjof Capra

Mi-a fost greu si imi este greu in continuare sa scriu despre nutritie si nu pentru ca sunt pe langa subiect, ci pentru ca stiu prea multe (cu siguranta mai sunt  foarte multe de stiut) , iar asta la un moment dat devine contraproductiv. In timp, am citit o multime de studii, o gramada de articole si zeci de carti. Am experiementat o gramada de abordari, diete, alimente, suplimente, am avut perioade in care tot ce bagam in gura era cantarit in prealabil, analizat din punct de vedere nutritional si echilibrat pe o zi intreaga in functie de obiectivul acelei perioade si credeti-ma, asta nu e viata.

Dar la final mancarea este tot mancare si alimentele sunt tot alimente. Adica ceea ce vreau eu sa spun este ca atunci cand vine vorba despre nutritie e bine sa nu complici prea tare lucrurile, ortorexia, obsesiile si tulburarile alimentare sunt pericole la fel de reale si de grave ca si ignorarea acestor aspecte.

Ca o concluzie personala, cand vine vorba despre dieta, este bine sa asculti mesajele pe care corpul ti le transmite, sa ai o abordare simplista, sa privesti lucrurile cu relaxare si sa te gandesti in primul rand cum sa-ti hranesti corpul astfel incat sa-i asiguri nutrientii necesari, nu in ultimul rand sa-ti si placa ceea ce mananci. De cand practic aceasta "relaxare nutritionala"  recunosc ca am avut si cele mai bune progrese.

Micronutrientii

Spre deosebire de macronutrienti, micronutrientii sunt substante precum vitaminele si mineralele de care corpul are nevoie in cantitati foarte mici pentru, optima functionare, crestere si refacere.
Corpul nu le poate produce, ele fiind luate din exterior prin hrana, cele mai bune scurse fiind fructele, legumele, vegetalele, cereale precum si o gama larga de lactate. Micronutrientii nu produc energie prin simpla ingerare, dar sunt foarte importanti in procesele metabolice si de utilizare a energiei de catre corp.

Pentru a asigura corpului necesarul de vitamine si minerale, dieta trebuie sa fie una cat mai variata, dar chiar si asa, deficienta anumitor elemente este posibila din motive legate de calitatea mediului inconjurator sau modul de obtinere (in cazul fructelor, legumerlor, cerealelor calitatea poate fi afectata de solul in care cresc, de nivelul de poluare precum si apa cu care acesta este irigat, in cazul animalelor crescute industrial, nu putine sunt povestile despre substantele si conditiile in care acestea sunt crescute).

Deficienta de vitamine si minerale poate avea consecinte destul de grave. In cazul fierului, lipsa sa  provoaca anemia, ce se manifesta prin oboseala si dificultatea de a respira. Crampele musculare apar  pe fondul unei deficiente de calciu, magneziu si potasiu. Cazurile extreme ale deficientelor pot duce la dezvoltarea unor boli cronice sau dizabilitati.
Cum prevenim deficienta? Prin analiza dietei sau analiza periodica a sangelui, putem "izola" elementele lipsa, unde se poate incercam sa le obtinem din alimentatie, unde nu, incercam sa completam prin utilizarea suplimentelor (avand grija ca ele sa suplimenteze dieta si nu dieta sa suplimenteze suplimentele).
Personal folosesc un supliment de vitamine si minerale. Intoxicatia cu vitamine este raritate, excesul eliminandu-se prin urina. In cazul persoanelor care practica sport regulat si de o intensitate crescuta este chiar indicata folosirea unui astfel de supliment deoarece micronutrientii se pot pierde prin transpiratie.
Aici exista o baza de date al continutului macro si micro pentru foarte multe alimente, cat si calculatoare de calorii si multe alte instrumente si resurse folositoare in crearea unei diete personalizate.

Alimentele Procesate

Procesarea alimentelor presupune transformarea alimentelor din starea lor naturala/bruta (cereale, legume, fructe abea culese, carnea animalelor, laptele) prin metode si tehnici speciale, in produse finite, adica ceea ce gasim in rafturile supermarketurilor sau in galantarele fast food-urilor, in scopul de a le lungii perioada de valabilitate (in cazul conservelor sau alimentelor congelate) sau pur si simplu in scopul de a le face atragatoare pentru cumparatori.

Procesarea alimentelor nu este doar o tehnica moderna de "finisare" a alimentelor. Dateaza din preistorie, pe cand oamenii foloseau sarea, deshidratarea in soare sau fermentarea pentru a putea face provizii de alimente, sau prin coacere, frigere sau afumare pentru prepararea hranei imediate.
Intre secolele 19-20 aceasta industrie a inregistrat mari progrese pentru a eficientiza misiunile militare.

Partea buna:
Sa fim sinceri, in lumea nebuna in care traim, cand timpul nu mai are timp, nimic nu se compara cu o portie calda de mancare, calda dupa ce a fost scoasa din congelator si bagata la cuptor (microunde in cel mai rau caz) sau o shaorma proaspat impachetata de maini dibace.
Pe langa comoditate si rapiditatea gatirii mancarurilor, procesarea alimentelor a contribuit semnificativ la imbunatatirea dietei populatiei prin oferirea unei game variate de alimente. De la fructe si legume exotice, la sotimente si combinatii noi de alimente. Pe de alta parte, procesarea anumitor alimente presupune inlaturarea substantelor toxice sau a microorganismelor daunatoare scazand astfel incidenta bolilor alimentare, faptul ca se pot conserva le face mai usor de distribuit si transportat, iar in unele cazuri consistenta si gustul unui aliment pot fi imbogatite.
Productia in masa vine si cu beneficii economice pentru consumator fiind mai convenabila prepararea aceluias produs in gospodarii.

Partea urata:
Procesarea alimentelor reduce valoarea nutritiva a alimentelor proaspete cu un procent (optimist si oficial) intre 5-20%.
In procesarea alimentelor, sunt utilizati aditivi alimentari, adica substante folosite ori pentru conservarea pe termen lung ori pentru imbunatatirea gustului. E-urile de pe etichete nu sunt un compex de vitamine. E + numar, vine de la prescurtarea aditivilor (indulcitori, stabilizatori, prezervatori etc) utilizati, astfel incat sa fie recunoscuti pe tot teritoriul Uniunii Europene. Aceste substante au primit aprobarea EFSA (Autoritatea Europeana in vedere Sigurantei Alimenre) si se zice ca nu ar pune in pericol sanatatea oamenilor (asta, pana cand timpul va decide altfel).
Natura mecanica prin care alimentele sunt procesate, adica tocarea, mixarea, maruntirea, presupune riscul contaminarii alimentelor cu reziduri metalice provenite din uzarea aparaturilor.
Rafinarea alimentelor (ex: transformarea in faina a graului, sau tranformarea trestiei in zahar tos, frutele facute suc) presupune tocmai inlaturarea partilor nutritive. Produsul finit neaducand nimic in afara de calorii organismului.
Apoi imbolnavirea populatiei prin producerea si promovarea de produse "noi" cu care organismul nu este obisnuit, pe care nu stie sa le digere, care nu aduc substante nutritive si care pe fondul sedentarismului caracteristic erei moderne,  sunt responsabilii numarul unu pentru cresterea procentului de persoane bolnave de diabet, obezitatate, boli de inima, cancer...etc

Dar pana la urma cat poate fi invinuita industria, marketingul, publicitatea, Uniunea Europeana pentru deciziile in lipsa de constienta, in completa stare de ignoranta si nepasare a societatii. Pana la urma fiecare individ este responsabil pentru felul in care ALEGE sa-si traiasca viata sau sa se hraneasca.

....Va urma Partea a III-a, Obiceiuri "sanatoase" in compunerea dietei.

<<

Read more ...

Dieta partea I

De cele mai multe ori si pentru cei mai multi dintre noi...o mare pacoste. In special in lumea superevoluata in care traim (teoretic vorbind  si la nivel de stiinta, comparat cu ce se intampla acum cateva sute de ani). Foarte multe teorii sunt puse la dispozitie, foarte multe variante, foarte multe pareri, foarte multe contraziceri, ieri alimentul declarat graal-ul sanatatii vesnice si vietii fara de moarte, azi se dovedeste a fi toxic si neprietenos vietii umane . Pare ca pe zi ce trece mai ies la iveala cateva descoperiri si cativa supersavanti gata oricand sa hotarasca ce e mai bine pentru tine.
Cam multa confuzie in galeata stiintifica, nu-i asa?

Evolutie?

Paradoxal, azi, cand alimentele sunt la distanta de trei minute de mers pe jos pana la supermarket-ul din cartier, cand industria pune la dispozitie atat de multe variante si sortimente de alimente, azi, cand premialele cu un singur fel de iaurt la borcan de sticla si un singur fel de salam cu soia si cafea cu naut, sunt doar o trista si frustranta amintire, azi ,suntem din ce in ce mai prost hraniti.


Cum asa? Te vei intreba nedumerit, cu gandul la grasii ce imping carucioare doldora prin hipermarket,  sau la copii ai caror obrajori plesnesc de sanatate/a ( obezitatii infantile ).
Pai simplu, intre a manca si a te hrani exista o diferenta.

Foame, apetit, pofta, hranire.
Foamea naturala este semnalul (senzatia) pe care corpul ti-l transmite in momentul in care nivelul nutrientilor disponibili in sange este scazut.

Totusi aceasta senzatie poate fi confundata sau experimentata si din alte cauze, cum ar fi contexte sociale (prezenta intr-un mediu, sau prezenta anumitor persoane cand este declansata pavlovian), dependenta de anumite substante de sinteza sau arome/alimente (arome, zahar, amidon, gluten), psihologic  cand mancarea are rolul de a umple goluri de natura emotionala ( celebra ciocolata oferita lui Goe de catre Ma'Mita inspre alinarea suferintelor ). Alt caz "ciudat" in care senzatia de foame apare "nejustificat" este chiar la putin timp dupa consumul unei mese bogate caloric  si volumic dar in esenta de o valoare nutritionala aproape de zero, chiar daca sunt consumate din belsug, aceste tipuri de alimente cauzeaza malnutritia.

A te hrani, prin urmare, inseamna ingerarea de alimente calitative, bogante nutritiv in vederea furnizarii corpului substantele nutritive necesare vietii, sustinerii activitatilor fizice si intelectuale de pe parcursul zilei.

Dieta echilibrata, primul pas catre sanatate si recompozitie corporala.
Orice aliment pe care il consumam contine in proportii, variabile, macronutrienti si micronutrienti.
La nivel macro, un aliment contine pornind de la 0% proportii de proteine, carbohidrati si grasimi.
La nivel micro contine vitamine si minerale.
Atunci cand mancam, corpul foloseste acesti macronutrienti ca sursa de energie, in procesele metabolice, hrana, refacere, energie imediata. Fiecare are rol important in organism deoarece reprezinta surse de acizi grasi esentiali, aminoacizi esentiali si vitamine ce nu pot fi sintetizate de corp.

Proteinele
Sunt "constructorii".
Aminoacizii (care sunt parti componente ale proteinelor, 22 la numar) sunt folositi in formarea celuleor, tesuturilor si organelor corpului (adica de la cresterea unghiilor, parului, masei musculare, formarea organelor) dar sunt folosite si in sinteza anticorpilor si a anumitor enzime, dar si in alcaturirea hormonilor de sinteza. Sursele majore de proteine sunt animale: carne, peste, organe, ou integral, lactate fermentate, icre , pudre proteice, care au cea mai mare valoare biologica si sunt utilizate mai bine decat proteinele vegetale (9 dintre cei 22 de aminoacizi, sunt esentiali si se gasesc in totalitate in albusul de ou si pieptul de pui sau curcan). Proteinele vegetale provin din leguminoase (mazare, fasole, naut), nuci, seminte, alune, cereale, ciuperci.
1 gram de Proteina are 4 calorii.

Carbohidratii
Reprezinta o sursa de energie rapida, au 4 cal pe gram, iar in procesele metabolice sunt "benzina" care ajuta proteintele sa devina material de construcite. Carbohidratii in exces sunt depozitati in celula adipoasa, ca rezerva pentru "vremuri grele". Reprezinta sursa de energie preferata de organism fiind mai usor de convertit in energie.
Sursele de carbohidrati din alimentatie sunt: zaharul si dulciurile, fainoasele, cartofii, cerealele, fructele, legumele, nucile si semintele, laptele dulce(prin continutul de lactoza).

Luand in considerare modul in care corpul ii foloseste, carbohidratii se impart in doua categorii: simpli si complecsi. Carbohidratii simpli (aliemntele procesate - faina, malai, orez alb, zahar etc) ajung mai repede in sange si sunt mult mai usor de despozitat. Carbohidratii complecsi  (leguminoasele. fructe, cerealele) sunt digerati mai lent datorita continutului bogat de fibre, iar probabilitatea ca ei sa fie convertiti in depozite de grasime este mai mica.

Grasimile
Sunt sursa de energie lenta, au 9 cal pe gram si rol esential in functionarea organismului, participand la sintetiza substantelor, vitaminelor liposolubile, anumitor hormoni. In corp are rolul de izolare termica, amortizarea socurilor si rezerva de energie.
Dupa structura si originea lor, grasimile se impart in 3 categorii:
Saturate, care se gasesc cu precadere in alimentele de provenienta animala (carne, oua, lapte si derivate lactate, unt) dar si in anumite uleiuri tropicale de consistenta solida (ulei de cocos, ulei de palmier).
Polinesaturate care se gasesc in peste si anumite uleiuri vegetale (ulei de floarea soarelui, ulei de porumb, ulei de pin, nuci, ulei de seminte de in).
Mononesaturate se gasesc cu precadere in alimente de provenienta vegetala (masline, alune, nuci, seminte de susan, fistic, pecane, arahide, alune de padure, macadamia, caju, migdale).

Este important ca sursele de grasime sa fie variate, procentele si tipurile de grasimi esentiale variaza de la un aliment la altul.

...va urma: micronutrienti, alimente procesate.

Read more ...