Ce se întâmplă cu grăsimea corporală când slăbești? Se duce în raiul grăsimilor sau arde în iadul caloriilor?
Amuzant este că nu prea se gândește nimeni la asta. Până de curând, când niște cercetători au hotărât să facă lumină în acest caz (a nu se înțelege greșit că aceste aspecte nu erau cunoscute în lumea științifica, studiul a constata o ignoranță la acest capitol în lumea fitens-ului și au decis să afle cifrele exacte).
Corpul uman stochează caloriile suplimentare la nivelul celulelor de grăsime sub formă de trigliceride, care la rândul lor sunt formate din trei acizi grași legați de un atom comun de glicerol. Deci elementele de baza carbon, hidrogen și oxigen.
Prin arderea grăsimilor înțelegem descompunerea lor la nivelul celulei cu eliberare de energie. Fără a intra în detalii prea amănunțite procesul de ardere a grăsimilor este în mare produs prin descompunerea acizilor grași de către anumite enzime și producere de molecule de ATP. ATP-ul este sursa de energie la nivelul celulei. În urma acestei descompuneri va rezulta dioxid de carbon apă și căldură. În continuare aveți un film explicativ cu un accent comic, dar informația e prezentată inteligibil.
Conform studiului de care am amintit la început cifrele ar fi următoarele din 10 kilograme de grăsime rezultă 8,4 kg de dioxid de carbon și 1,6 kg de apă. Dioxidul de carbon este eliminat prin respirație iar apa prin transpirație urină și alte fluide corporale. Concluzia este că principalul organ excretor al grăsimii sunt plămânii.
Totuși pentru ca acest lucru să se întâmple nu este suficient să respirăm accelerat, asta ar duce doar la hiper ventilare care la rândul ei poate duce la amețeala, palpitații și pierderea cunoștinței.
Pentru a arde grăsimea este necesar în continuare să facem efort fizic sau să avem un deficit caloric. Dar informațiile acestea completează unele colțuri din poza de ansamblu. Pe de-o parte acum ne putem explica și cum funcționează metoda de calorimetria indirectă, pentru a măsura consumul de energie.
"Consumul energetic este de obicei estimat cu ajutorul calorimetriei indirecte. Această metodă analizează concentrațiile de gaze inspirate și expirate (O2 consumat, CO2 produs). Cu valorile obținute se poate face o estimare a consumului energetic. Și aici există mai multe tehnici. Una dintre ele presupune, din nou, o cameră închisă, la care se monitorizează constant compoziția aerului din interior (și în același timp se introduce un flux constant de aer cu o compoziție standard). Prin comparația celor 2 tipuri de aer, se poate determina modificarea compoziției și se calculează consumul energetic. Într-o astfel de cameră subiectul trăiește în condiții aproape normale (se mișcă, mănâncă, face antrenament). Evident, vorbim din nou despre condiții de laborator, însă mai frecvent întâlnite decât calorimetria directă."
Pe de altă parte înțelegem ce înseamnă accelerarea metabolismului în urma antrenamentelor intense. Neînțelegerea acestui fapt a fost mica hibă care a propulsat popularitatea antrenamentelor cardio în lumea slăbitului.
Ca și concluzie nu pot spune că aceste informații schimbă cu ceva ce făceam până acum dar ne oferă o înțelegere mai clară a proceselor și pentru tocilari ca mine asta este o plăcere în sine. Sper că nu v-am plictisit și spor la sport.
Read more ...
Amuzant este că nu prea se gândește nimeni la asta. Până de curând, când niște cercetători au hotărât să facă lumină în acest caz (a nu se înțelege greșit că aceste aspecte nu erau cunoscute în lumea științifica, studiul a constata o ignoranță la acest capitol în lumea fitens-ului și au decis să afle cifrele exacte).
Corpul uman stochează caloriile suplimentare la nivelul celulelor de grăsime sub formă de trigliceride, care la rândul lor sunt formate din trei acizi grași legați de un atom comun de glicerol. Deci elementele de baza carbon, hidrogen și oxigen.
Prin arderea grăsimilor înțelegem descompunerea lor la nivelul celulei cu eliberare de energie. Fără a intra în detalii prea amănunțite procesul de ardere a grăsimilor este în mare produs prin descompunerea acizilor grași de către anumite enzime și producere de molecule de ATP. ATP-ul este sursa de energie la nivelul celulei. În urma acestei descompuneri va rezulta dioxid de carbon apă și căldură. În continuare aveți un film explicativ cu un accent comic, dar informația e prezentată inteligibil.
Conform studiului de care am amintit la început cifrele ar fi următoarele din 10 kilograme de grăsime rezultă 8,4 kg de dioxid de carbon și 1,6 kg de apă. Dioxidul de carbon este eliminat prin respirație iar apa prin transpirație urină și alte fluide corporale. Concluzia este că principalul organ excretor al grăsimii sunt plămânii.
Totuși pentru ca acest lucru să se întâmple nu este suficient să respirăm accelerat, asta ar duce doar la hiper ventilare care la rândul ei poate duce la amețeala, palpitații și pierderea cunoștinței.
Pentru a arde grăsimea este necesar în continuare să facem efort fizic sau să avem un deficit caloric. Dar informațiile acestea completează unele colțuri din poza de ansamblu. Pe de-o parte acum ne putem explica și cum funcționează metoda de calorimetria indirectă, pentru a măsura consumul de energie.
"Consumul energetic este de obicei estimat cu ajutorul calorimetriei indirecte. Această metodă analizează concentrațiile de gaze inspirate și expirate (O2 consumat, CO2 produs). Cu valorile obținute se poate face o estimare a consumului energetic. Și aici există mai multe tehnici. Una dintre ele presupune, din nou, o cameră închisă, la care se monitorizează constant compoziția aerului din interior (și în același timp se introduce un flux constant de aer cu o compoziție standard). Prin comparația celor 2 tipuri de aer, se poate determina modificarea compoziției și se calculează consumul energetic. Într-o astfel de cameră subiectul trăiește în condiții aproape normale (se mișcă, mănâncă, face antrenament). Evident, vorbim din nou despre condiții de laborator, însă mai frecvent întâlnite decât calorimetria directă."
Pe de altă parte înțelegem ce înseamnă accelerarea metabolismului în urma antrenamentelor intense. Neînțelegerea acestui fapt a fost mica hibă care a propulsat popularitatea antrenamentelor cardio în lumea slăbitului.
- Logica eronată era că dacă în timpul efortului de intensitate mică se utilizează ca sursă de energie preponderent grăsimea, atunci pentru a slăbi este suficient să exersăm cât mai mult timp la un nivel mic de intensitate. Astfel sălile au fost invadate de benzi de alergat și biciclete eliptice cu televizoare în față.
- Aspectul omis este că în urma antrenamentului cardio metabolismul nu suferă nici o modificare odată cu oprirea antrenamentului în schimb după un antrenament intens de tip HIIT sau de forță urmează 24-48 de ore de accelerare a ratei metabolice. Astfel că în timp un antrenament intens poate să fie mai eficient în ce privește arderea grăsimilor decât un antrenament lung de cardio. Un alt aspect omis este că un antrenament intens stimulează construcția de masă musculară în timp ce un antrenament lung de cardio duce la catabolizarea de masă musculară. Mai mult de atât antrenamentele intense golesc rapid depozitele de glicogen și ne oferă un fel de buffer atunci când consumăm carbohidrați. Care vor fi stocați în primul rând în mușchii mai mari.
Ca și concluzie nu pot spune că aceste informații schimbă cu ceva ce făceam până acum dar ne oferă o înțelegere mai clară a proceselor și pentru tocilari ca mine asta este o plăcere în sine. Sper că nu v-am plictisit și spor la sport.
