Brate mai mari in doar 7 zile

Atenție:
Orice ar fi citește până la sfârșit!

Vrei să ai brațe mai mari în doar 7 zile?
Vrei să simți cum îți pleznesc tricourile pe biceps la vară?

 

+2 cm în doar șapte zile

Toate acestea sunt posibile cu noul program pentru brațe, marca CrossTheLimit.
 
Află în continuare GRATUIT secretul obținerii unor brațe monstruoase în doar cateva zile.
Fără suplimente costisitoare, fără costuri ascunse, fără programe lungi și istovitare la sală, care să te lase lipsit de energie.

Te-ai săturat să muncești la sală și după câteva luni să nu observi nicio modificare? 

Deși ai încercat recomandările tuturor revistelor și tuturor "colegilor" de la sală, ai cumpărat proteine și creatină, ai făcut toate variațiile exercițiilor pentru biceps și ai triplat volumul exercițiilor pentru triceps, iar la final ai reușit după o luna de zile să crești un centimetru în talie sau chiar doi, iar brațele tale se încăpățânează în constinuare să nu crească.
Astazi vei afla secretul creșterii localizate
Eu am un tip somatic ectomorf și m-am chinuit din greu să obțin rezultate la sală. Indiferent ce făceam, deși creșteam în forță, deși ajungeam să pierd ore bune la sală și mâncam corect, dormeam corect, rezultatele întârziau să apară. Până într-o zi, când am dat peste rețeta creșterii localizate.
Tot ce îmi doream, ca și tine, era să am brațe groase și puternice, să am un piept bine definit, abdomenul plin de pătrățele și spatele în V.
Cum ar fi dacă ai afla o cale de a avea toate aceste caracteristici în doar câteva luni? 
Renunță la programele combinate, care îți rispiesc energia, în prea multe direcții și la final rezultatele lipsesc. Întărește-ți treptat fiecare zonă, până când arată exact așa cum ți-ai dorit și apoi treci la următoarea. Astfel în doar câteva luni vei arăta ca un model din reviste.

40 de cm în braț pentru un ectomorf, nimic mai ușor

Vreți să aflați secretul?




Sper că nu vă veți supăra prea tare pe mine. Nu există nici un secret. A fost doar un exemplu de text care vinde iluzii. Poza de la începutul articolului nu reprezintă transformarea miraculoasă după 7 zile, ci după doar 10 ore. Este vorba de 2 cm diferența între brațul meu cu tonusul muscular scăzut(dimineața), față de seara după ce am făcut 10 minute de exerciții pentru biceps și triceps.
Ce vreau să demonstrez cu asta?
În primul rând că modificările durează fix atâta timp cât investești în ele.
Dacă a durat 10 minute să câștig 2 cm în circumferința brațului tot cam atât va dura până revine la forma inițială.
Dacă ai investit o luna să obții o creșter semnificativă la o parte a corpului și apoi vei reduce antrenamentul pentru acea parte, treptat vei reveni la forma necesară să susțină antrenamentul curent pe care-l faci.
La fel merge și cu slăbitul, dacă ai o dietă care te face să pierzi 10 kg pe săptămână, tot într-o săptămână le vei pune la loc. Organismul nu suporta bine șocurile. El se adaptează treptat la condițiile de mediu și o face atâta timp cât condițiile se mențin.
Este o iluzie să crezi că mergi la sală 1 an și apoi rămâi toată viața în formă. Nu, așa ceva nu este posibil, ești în forma doar atâta timp cât te menții în formă.
Corpul nostru nu face risipă, el nu susține țesut neutilizat, pentru că este scump de întreținut. Dacă te-ai antrenant 10 ani să ridici 300 de kg nu te poți menține la nivelul acela ridicând 50 de kilograme. Dacă ai alergat maratoane și un an de zile nu mai alergi deloc sigur condiția ta fizică nu va ma fi la nivelul la care ai lăsat-o.
Spun lucruri evidente, dar sunt sigur că nu este un fapt evident pentru toată lumea. De fapt cred că este evident doar pentru puțini.

Nu oricine poate arata asa

 Cel mai utilizat slogan pentru a vinde o dietă sau un program de antrenament este timpul scurt în care obțineți rezultate. Acesta este primul indiciu de fraudă. Chiar dacă rețeta minune ar funcționa, chiar dacă totul ar fi exact așa cum este prezentat în reclamă, deși niciodată nu este așa. Acele rezultate nu sunt făcute să rămână. Singurele rezultate care rămân sunt cele pe care le întreținem zilnic.
Dacă nu îți face plăcere să mănânci sănătos, să faci sport și să ai un stil de viață care să susțină o formă fizică bună, atunci totul e inutil. Poți să faci un efort de scurtă durată și să obții rezultate spectaculoase, dar nu vei putea menține acele rezultate. Din contră, poate că vei atinge un nivel ridicat de nemulțumire, pentru că ai văzut cum ai putea să te simti și cum ai putea să arăți și totuși nu mai ești dispus să faci pașii pentru a ajunge acolo.
Citiți des încurajări pentru a vă apuca de sport, de nutriție corectă, de un program corect de somn și de a abandona viciile. Aici eu pot să vă spun doar adevărul.
Dacă nu îți place ce trebuie să faci ca să ajungi acolo nu te mai apuca. Dacă urăști sportul și mâncatul normal și odihna și starea de bine, nu te chinui cu ele. Oricum după o vreme de chin vei reveni la obiceiurile tale, pe care le iubești și care te fac fericit sau îți dau temporar iluzia fericirii. Oricum nu sunt eu în măsură să judec plăcerile oamenilor. Nici pe ale mele nu le înțeleg suficient.
Concluzii

• Stabilește-ți bine în cap efortul pe care ești dispus să-l faci și nu căuta o formă fizică ce depășește acel efort. Este o risipă de energie, vei trece prin tranziții inutile și poate chiar periculoase, pentru sănătatea ta pe termen lung.
• Nu deveni obsedat de zeci de kilograme de mușchi, dacă nu vrei să petreci toată viața ore bune pe săptămână la sală. Dacă nu iubești să ridici acele fiare și să strângi din dinți sub greutate, nu are sens să mergi pe calea aceasta. Alege un program scurt cu greutatea corpului sau sporturi în echipă care să îți asigure necesarul de sănătate pentru o viață normală.
• Dacă iubești să mănânci porcării și dulciuri și vibrezi când savurezi noua cafea în șase culori cu trei feluri de înghețată, nu te mai stresa cu un procent de grăsime mic. Nu vei reuși niciodată să menții un astfel de procent pe o periodată mai lungă. Stabilește-ți obiectivul la un nivel care să nu îți pună sănătatea în pericol și învață-ți mintea să te iubească așa cum ești.
• Toate obiectivele spre care tindem și care nu sunt cu adevărat ale noastre nu fac decât să producă tensiuni psihice și tot felul de fisuri în echilibrul nostru mental. Începem să nu mai avem încredere în noi, să ne considerăm nevrednici de a fi iubiți și de a fi fericiți.

 

Read more ...

Forma corecta atunci cand alergam

După ce sper că v-am trezit curiozitatea pentru alergatul descult, știu că a mea s-a trezit, să vedem care sunt diferențele de formă.
Cum o imagine este mai explicativă decât o poveste chioară să vedem un film cu diferențele între cele două tipuri de alergat.

După cum se vede și în film diferențele sunt în detalii, dar forma finala arată mult mai bine. Rezultă un alergat mai elastic și mai elegant. Sunt convins că nu vom obține această formă din prima încercare, dar în timp micile modificări vor deveni reflex.
 

Există următoarele aspecte de care trebuie să ținem cont:

1. Prima zona a tălpii care atinge solul este zona mediană sau varful piciorului, nu se atinge întâi cu călcâiul.
2. Talpa atinge solul sub bazin nu în față, cum este tendința atunci când atingi prima oară cu călcâiul.
3. Pașii sunt ceva mai scurți, pentru că nu mai întinzi piciorul în față ci aterizezi pe el ușor îndoit fix sub trunchi.
4. Trunchiul este drept puțin închinat în față. Dar, înclinarea nu este de la jumătate, ci mai mult din gleznă. Asta e un detaliu ceva mai greu de sesizat și cel mai bine se înțelege stand perfect drept și înclinându-ne puțin în față, ca și cum am cadea. Atunci când ieșim din centrul de echilibru pășim, practic acțiunea se repetă încercând să menținem trunchiul drept.
5. Gâtul stă relaxat cu privirea înainte, nu înclinat cu privirea în pământ.
6. Mâinile sunt singurele care mențin aceeași mișcare de dute vino, paralel pe lângă corp, cu coatele îndoite la 90 de grade.

1. Cam astea sunt detaliile pe care le-am observat eu din filme. Probabil că mai sunt și alte mici senzații de care ne putem lega, dar pentru asta trebuie să încep antrenamentele specifice și să le simt pe pielea mea. De exemplu, sunt curios dacă la aterizare talpa și gamba se mențin încordate sau relaxate. Intuiția mea îmi spune că, deși la început tendița va fi de a sta încordat pentru a asigura impactul pe partea din față sau mijlocul tălpii, cu timpul forma se va rafina și aterizarea va fi mult mai relaxată.
2. Frecvența pașilor este cea care determină viteza alergării, lungimea pașilor rămâne relativ constantă. Călcâiele se ridică nu pentru că le ridicăm intenționat ci din inerție când ducem coapsa în față, atunci când viteza, deci frecvența, este mică călcâiele nu se ridică prea mult de la sol. Când frecvența este mai mare, călcâiele ajung aprope de șezut. O frecvență de 180 de pași pe minut este o frecvență care utilizeză eficient elasticitatea stocată în tendoane,
3. Un alt detaliu ar fi câtă forță se aplică pe piciorul din spate. Acesta este practic motorul alergării, piciorul din față joacă un rol ceva mai pasiv. Doar amortizând căderea și lăsând inerția să facă toată treaba, până ajunge după axa corpului și începe acțiunea de împingere.
4. Astfel munca este făcută de mușchiul fesier și de bicepsul femural. O pereche de mușchi extrem de puternici.
5. Minimizarea mișcării de sus jos atunci când alergăm, minimizarea mișcărilor de rotație a corpului care sunt surse de pierdere a energiei și apariție a tensiuniilor anormale în mușchi oase și tendoane.
6. Toate aceste detalii le puteți vedea în filmele următoare

Urmează să vedem ce echipament avem nevoie pentru acest nou mod de alergat și cum facem pentru a ne corecta forma alergatului într-una mai eficientă și mai puțin vulnerabilă la accidentări.

Read more ...

Suntem sau nu maratonisti?

Am citit și eu până la urmă cartea Born to run. Bineînțeles că după ce am terminat-o am picat pe gânduri.

Poate nu știți, dar alergatul este unul din sporturile cu o rata foarte mare de accidentări. Aproape toți alergătorii ajung să sufere o serie de accidentări, mai mult sau mai puțin grave. Dacă stai să te gândești este un rezultat destul de ciudat pentru un sport așa de pașnic și cu o intensitate scăzută.
Am putea trage concluzia chiar că omul nu a fost făcut pentru a alerga, oricum nu distanțe foarte lungi, de zeci și sute de kilometrii. Aceasta a fost și concluzia mea după ce am participat la primul meu maraton montant ce s-a soldat cu dureri articulare mai bine de două săptămâni. Cum iubesc sportul prea mult și aleragul este doar o mică parte din el, am decis să nu mai încerc curse mai lungi de 20 de kilometri. La 20 de km articulațiile mele se simt relativ confortabil, iar după una, două zile sunt aproape recuperat.
Conform descoperirilor din carte enunțată, lucrurile nu ar sta deloc așa. Ba chiar omul are o serie de avantaje fizice ce îl definesc ca un maratonist de prima mână, poate chiar cel mai eficient maratonist din întreg regnul animal. Avantajele acestea sunt:

• Poziția bipedă îi permite să respire cu alta frecvență decat aleargă. Animalele patrupede expiră și inspiră pe fiecare pas.
• Poziția bipedă îi reduc suprafața expusă la soare așa că se încălzește mult mai rapid decat alte animale.
• O serie de tendoane și ligamente de la nivelul picioarelor par făcute special pentru a conserva elasticitatea și crește eficiența alergatului. Suntem singurele primate care au aceste adaptări.
• Există o serie de modificări la nivelul partii superioare a gătului și a umerilor care ne permite să ne zdruncinăm foarte puțin capul și sa avem o vizibilitate bună în timpul alergării, spre deosebire de alte primate.
• Glandele sudoripare împrăștiate pe tot corpul ne oferă un sistem de răcire mult superior altor animale. De asemenea, lipsa părului pe corp, o caracteristică destul de ciudată să apară în evoluția omului.
• Nu mai știu dacă scrie despre așa ceva în carte, dar chiar mitocondrii din cadrul celulei reprezintă o adaptare la efortul cardio de lungă durată. 
• Chiar avem un sistem de recompense incorporat în creier care ne face să ne simțim fericiți când alergăm.

-Așa și? o sa spuneți.
-Omul este mult inferior animalelor când vine vorba de alergare.
-Întradevăr, nu suntem niște sprinteri foarte buni, dar când vine vorba de anduranță problema se schimbă.

Omul este capabil să alerge, în regim de rezistență, cu o viteză care face restul animalelor să galopeze. Puteți verifica atunci când alergați cu un caine în lesă. Iar când animalele galopează, încep și își cresc temperatura corporală. Dacă sunt forțate să mențină ritmul acesta suficient de mult, temperatura lor corporală va deveni așa de crescută încât le va pune viața în pericol. Astfel, omul a avut o metodă de vânătoare lipsită de pericol ce îi oferea o sursă de proteine consistentă.
Pare greu de crezut, dar un om poate să depășească un cal atunci când distanța este suficient de lungă. Există o cursă mixtă pe lungime de 22 de mile, cam 35 de km, observați că de două ori au câștigat oameni cursa, ambele dăți a fost vremea caldă.
Există o altă cursă mixtă, (nu-i așa că doar idee de cursă mixtă vă face să vă mirați) unde rezultatele între oameni și cai sunt de asemenea apropiate. Poate că mai des câștigă caii, dar totuși trebuie observat că nu la distanțe enorme. Plus că, probabil caii aceia au fost selecționați pentru calitățile lor, nu toți caii ar fi la fel de buni. Pe de altă parte aveau și handicapul calărețului, dar totuși ideea rămâne validă. Un om pe distanțe mari este un concurent serios pentru orice animal.

Acum în lumina acestor descoperiri ce anume se întâmplă prost de avem o rată așa de mare a accidentărilor?
Răspunsul este după părerea mea înspăimântător. Principalul vinovat pentru rata mare de accidentări este încălțămintea sport. Adică, exact acel amănunt, în care investim cei mai mulți bani și în care ne punem speranțele cel mai mult, este de fapt diferența între a fi cei mai buni alergători de anduranță din lume animală sau a fi pacienți frecvenți ai clinicilor de ortopedie. Încălțămintea sport cu talpa îngroșată la călcai și plină de perne de aer ne-a modificat forma naturală a alergatului.

• În mod normal un om desculț alergă cu pași scurți și rapizi, impactul făcânduse pe partea din față a tălpii, chiar cu genunchiul flexat și contactul cu solul se realizeză chiar sub șold. 

• Un om încălțat în pantofi sport va alerga cu pași mai lungi și impactul va fi pe călcai, cu piciorul perfect înțins. Astfel se elimină din ecuație toate sistemele de amortizarea pe care natura le-a construit de-a lungul a sute de mii de ani. Inlocuim acel sistem complex cu o pernă de aer de câțiva cm care nu face decât să ne blocheze semnalele de la senzorii din talpă. Talpa este plină de centri nervoși care ne-ar învăța cum să alergăm corect. Dar, noi preferăm să ignorăm acele semnale și să preluăm șocurile puternice la nivelul gleznelor, genunchi, șolduri și în cele din urmă la nivelul coloanei. Rezultatul este că acolo unde avem o verigă mai slabă, acolo vom suferi accidentări. 

Nu există nici un studiu la ora actuală care să poată face o corelație între încălțaminte sport modernă și o incidneță a accidentărilor mai mică. De fapt, există unul care face o corelație între accidentări și inversul prețului încălțăminții. Da, aparent cu cât este folosită o încălțăminte mai ieftină cu atât rata accidentărilor este mai redusă. Nu știu toate detaliile, așa că nu m-aș hazard să interpretez ad litteram acest studiu. Cert este că piciorul nostru nu este lăsat să funcționeze corect din cauza încălțăminții prost proiectate iar rezultatul este extrem de dureros.
Concluzia mea este că voi lucra de acum încolo să îmi îmbunătățesc forma corectă de alergare. Încă nu știu cum voi face acest lucru și dacă aceste schimbări mă vor feri mai mult de accidentări, sau din contra vor crește riscul de accidentări. Din ce am citit până acum, trecerea de la forma vechea la cea noua se face treptat și orice forțare poate fi riscantă.
În general scriu despre lucruri pe care le-am testat și știu cu ce se mănâncă. Acum am anticipat puțin și am scris înainte de a ajunge să cunosc la prima mână modul corect de alergat și efectele sale. Am ales să fac așa doar pentru a vă trezi interesul asupra problemei, pentru a vă stimula să căutați mai multe detalii despre acest subiect până vine vremea bună. Dacă cineva dorește cartea respectivă o am în limba engleză în format pdf sau mobi (folosiți formularul de contact), Voi continua documentarea și vă țin la curent cu evoluția antrenamentelor legat de acest subiect. Anul acesta sper să îmi testez noul stil de alergat pe distanța unui maraton.
În următorul articol vom vedea diferențele între alergatul desculț și alergatul încălțat în încălțăminte clasică.

Read more ...

Arte Martiale Mixte - MMA

Ce înseamnă MMA?
Sunt inițialele de la Mixt Martial Art, adică arte marțiale mixte.
Pentru unii poate înseamna cea mai dura competiție sportiva, cunoscuta luptă în cușcă, pentru alții înseamnă o artă marțială completă sau poate cea mai apropiată formă de bătaie de stradă. Eu am să vorbesc despre ce înseamnă pentru mine. Eu am cunoscut MMA-ul de la un samurai. Știu că  multă lume nu a cunoscut un samurai. A cunoaște un samurai e ca și cum ai aprinde lumina, multe lucruri se vad mai clar.

În primul rând MMA înseamnă luptă, înseamnă calea luptătorului modern. Știu că nu e realitate. Tocmai asta îmi place, eu nu vreau realitate. Realitatea e coruptă, îi lipsește onoarea și cavalerismul. Nu spun că asta e rău, realitatea trebuie să fie eficientă și din perspectiva eficienței onoarea este doar un ocoliș.
Daca ești luptător, ai o singură condiție de îndeplinit. Să iubești lupta. Eu iubesc lupta deși nu mă mai consider mare luptător. Dar pentru că iubesc lupta pot să mă prezint oricând în ring. Pot să pun mănușile în mâini și proteza în gură la orice oră și cu orice adversar.
În vremurile noastre lupta poate că pare un concept abstract, dar lupta este o realitate pentru unii. Lupta înseamnă să accepți moartea. Poate că nu pare, dar când te lupți pe bune... ăla dă. Adică... nu se joacă, dă să rupă, recunosc că și eu am dat la rândul meu. Atunci când loviturile sunt antrenate și luptatorul știe unde să lovească, inevitabil vor exista riscuri. Este suficienta o clipă de ghinion ca dintr-o situație de luptă să rezulte accidentări sau chiar mai rău. Așa că, atunci când intri în asta trebuie să îți asumi riscurile.
Orice stil de arte marțiale ai practica sunt convins că vei trăi cu impresia că este cel mai eficient. Cel puțin atâta timp cât este singurul pe care l-ai încercat. Dacă încerci încă unul îți dai seama că mai mult este mai bine și probabil că așa a și apărut MMA-ul. Din dragostea pentru mai multe stiluri de arte marțiale. O artă marțială implică să ajungi un artist al mișcării și să îți controlezi propriul corp la fel cum controlează un pictor pensula. Nu cum mintea, ci cu intuiția. Nu ești un artist marțial când poți să faci bine ce ai exersat. Ești un artist marțial când poți să faci ceva ce nu ai exersat niciodată. Și nu numai că o faci, dar o faci în cel mai eficient mod cu putință. Dar artiști marțiali sunt puțini și puțini caută să ajungă. Lumea ajunge la arte marțiale dorind să învețe să lupte, deși lupta reprezintă doar o fracțiune din arta marțială.

Din punctul meu de vedere astăzi cel mai complet mod de lupta sportivă este MMA-ul. Nu este cel mai real. Chiar și un bun luptător de MMA este limitat de regulamentul după care s-a antrenat, dar regulamentul fiind printre cele mai permisive are cele mai puține limitări. Trebuie să înțelegeți că un luptărtor este antrenat să oprească oponentul. dar nu să-l ucidă sau să-l dezabiliteze permanent. Așa că orice fel de MMA ai face tu și orice impresii ai avea despre tine, este încă vorba de un sport și realitatea poate fi mult mai dură și periculoasă.
Totuși. între tipurile de sporturi de contact MMA-ul este cel mai apropiat de realitate. Există multe sporturi de contact. dar un luptător bunicel de MMA poate face față cu succes unui luptător bun din orice alt sport, pe regulament de MMA normal.

Ce poți învăța de la MMA
Poți deveni un atlet destul de capabil, dezvolți echilibru, forță, flexibilitate, curaj și determinare. Poți să înveți să te descurci binișor în situați conflictuale, să te aperi și să ataci eficient. Nu vreau să jignesc practicanții de semi contact, sunt niște atleți deosebiți, dar nu sunt luptători. Lupta înseamnă să fii lovit și să lovești. Lupta înseamnă ca pe lângă scor să intervină și factorul curaj și factorul rezistență fizică. Înțeleg că anumite tehnici pot fi considerate letale, dar până nu pică cineva în urma lor... nu există nici o garanție că acel ceva va funcționa cu adevărat. 

Ce nu poți învăța de la MMA
Cum să devi o armă letală. Dacă ai nevoie de așa ceva trebuie să cauți în altă parte. Vorbim încă despre un sport, așa că îți va forma reflexe sportive. Nu sunt permise loviturile în testicule, degetele în ochi, mușcăturile și alte tehnici foarte eficiente atunci când viața ta este în pericol. Deci nu îți vor deveni reflexe, ba din contra vei ajunge să le eviți din reflex.

Prin ce este MMA-ul superior altor tipuri de arte marțiale
Din punct de vedere competițional NU este, de exemplu un luptator de MMA nu va putea depăși un luptător din judo pe regulament de judo. Așa că dacă îți dorești un anume tip de competiție la care să participi atunci practică sportul respectiv. Dar după un regulamentul mai liber, un sportiv pregătit într-un mod mai liber, are cele mai multe șanse de câștig. Deși MMA înseamnă arte marțiale mixte, nu orice tehnică din arte marțiale este benefică într-un mediu de luptă mai permisiv.
Multe tehnici s-au dezvoltat doar pentru că altele tehnici au fost interzise în ramura respectivă. Să luăm de exemplu lupta la sol, în care excelează sportivii din BJJ. Este un fel de șah al luptei și din acest motiv luptătorii sunt de multe ori șahiștii sportului de contact. Dacă aduci și lovituri în ecuația asta... multe lucruri nu mai sunt valabile. Tehnici extrem de eficiente pe regulamnet de BJJ nu pot fi folosite pe regulament de MMA. Așa cum tehnici interzise de regulamentul de BJJ pot fi pâinea unui luptător de MMA.

Ca și eficiență a sporturilor de contact pe regulament de MMA o pregătire exclusivă în box te face cel mai slab oponent. Cineva care știe kickbox se va juca cu tine. Loviturile de picioare îți permit să eviți lejer loviturile de brațe.
O pregătire exclusivă de kickbox te va lăsa însă fără apărare în fața unui sportiv din lupte libere, judo sau BJJ. În câteva secunde vei ajunge la sol. În schimb, o pregătire încrucișată înseamnă filtrarea celor mai utile tehnici din majoritatea artelor marțiale. Cu siguranță că practicanții nu vor atinge nivelul de execuție al unor sportivi mai specializați, dar cu siguranță este mult mai distractiv să ai la îndemână o paletă mai largă de tehnici. Spun distractiv pentru că în primul rând este o activitate care te face să te simți bine. Dincolo de durere și de oboseală există un paradis de endorfine și satisfacția curajului și a depășirii unei experiențe dure.
Concluzii
Așa că până la urmă poate fi un sport foarte complex în care fiecare să își dezvolte calitățile lui cele mai bune, poate fi o pregătire pentru viață și situațile neprevăzute și poate fi calea de a atinge excelența ca artist marțial. Brutalitatea are o reputație proastă, dar totuși încă face parte din realitatea noastră și fiziologic vorbind suntem alcătuiți de așa natură încât găsim plăcere în provocările extreme. Părerea mea finală este că nu merită să practici așa ceva dacă nu o faci cu plăcere, pentru ca există și o serie de riscuri. Dar dacă asta este cea ce îți dorești merită să îți asumi aceste riscuri. Bineînțeles, până nu mai merită :).

Read more ...

Suplimentele pe baza de crom si slabirea

Există un supliment intens mediatizat atunci când vorbim despre slăbire. Mă refer la suplimentele cu picolinat de crom.
Hai să vedem dacă suplimentarea cromului ne ajută cu adevărat în procesul de slăbire.

Declarativ, suplimentarea cu crom ar aduce următoarele avantaje

• "Cromul este un coechipier al insulinei, hormon de depozitare si reglementare a carbohidratilor secretati de pancreas. Cromul ajuta la controlul nivelului de zahar in sange, asigurând hrănirea celulelor si stabilizarea glicemiei la un nivel normal. Atunci cand sistemul de descompunere si celulele sunt mai puțin sensibile la secretia de insulina, organismul trebuie să produca mai multă. Organismul dezvolta in cele din urma rezistenta (rezistenta la insulina), care este adesea asociat cu deficitul de crom. Cea ce conduce, printre altele, la stocarea masiva de grăsime in adipocite."

(Sursa)

• "Cromul ajuta la transferul glucozei din sânge (zaharului din sange) în celule si pentru a fi folosit în procesele energetice pentru sintetizarea de grăsime, carbohidrați si proteine.

• Cromul poate fi important pentru cei cu diabet zaharat de tip I - pe acestia ii poate ajuta sa-si controleze glicemia si poate juca un rol in managementul diabetului instalat la varsta adulta. "

(Ne spune o alta sursă)

• "Numerosi oameni au o pofta nestapanita pentru dulciuri si din acest motiv considera ca este dificil sa-si controleze greutatea. Un deficit de crom explica nevoia nestapanita de a consuma dulciuri, atat timp cat se stie, corpul are nevoie de crom pentru a asigura trecerea glucidelor din circulatie in celulele organismului, unde zaharul este transformat in energie. Daca ai un deficit de crom, un element esential care se gaseste in drojdia de bere, organe, ciuperci, alune si crustacee, glucoza tinde sa ramana in sange in loc sa ajunga in celule."

(alta sursa)

Dacă citim în mai multe locuri concluzia finală este că acest micronutrient minune, are un rol vital în sensibilitatea insulinică. De aici rezultă majoritatea efectelor pozitive ale cromului.  Cum anume s-a ajuns la această concluzie? Păi, în urma unor teste realizate pe diabetici.
De aici, doar mergând pe o deducție logică primitivă, se poate trage concluzia că suplimentarea cu crom crește sensibilitatea insilinică și la persoane sănătoase. Totuși, sensibilitatea la insulină nu este o mărime care tinde la infinit. Odată ce aceasta este normală nu mai avem ce să îmbunătățim (dacă menținem toate celelalte variabile pe loc).

Atenție
Simpla prezență a cromului nu te face să slabești, dacă vei mânca mai multe calorii decât arzi depunerea grăsimilor se va realiza în continuare.
În concluzie, cele două cazuri când suplimentarea de crom are sens sunt:

• Dacă ai un deficit de crom 
• Dacă suferi de diabet.

Astfel că toate articolele și afirmațiile sunt în fapt adevărate. Cromul poate crește sensibilitatea insulinică, poate ajuta procesele metabolice și un metabolism care funcționează normal este mai eficient atunci când vine vorba de arderea grăsimilor în exces. Slăbirea însă se va realiza  doar în urma producerii unui deficit caloric.

O altă promisiune fantastică este temperarea poftei de dulce, care este corelată cu incapacitatea de a folosi glucidele dacă esti diabetic sau ai insuficiență de crom. Deci, atunci când ești sănătos și ai cromul in limite normale nu mai folosește la nimic.
Pofta de dulce poate fi generată de multe alte cauze:

• Dependență de zahăr (da, la fel ca drogurile, zaharul dă dependență) 
• Discomfort psihic și stres.

Până acuma am tras concluzia că dacă ești sănătos și ai un nivel normal de crom, suplimentarea cromului va fi doar o cheltuială nejustificată.
Totuși, a fost făcut recent un studiu pentru modul în care excesul de crom afectează sensibilitatea la insulină în cazul persoanelor sănătoase și neobeze. Vorbim de un supliment care genera venituri de 150 000 000 de dolari anual în 1996.
Concluziile au fost că excesul de crom scade sensibilitatea insulincă (asta e rău) și cu cât nivelul de crom este mai ridicat, cu atât efectul negativ este mai pronunțat. Deci, prea mult din lucrul bun devine rău și devine rău chiar în aria în care se căutau îmbunătățiri. Mai multe informații găsiți aici

Cum ajungem la exces de crom?
Doza din acest studiu a fost de 2x500µg CrPic pe zi, timp de patru luni. Aceași doză care a avut efecte pozitive în cazul celor bolnavi de diabet. Deci, 1000µg pe zi sigur produc efecte negative la persoane sanatoase și pozitive la diabetici. Cum cromul este așa lăudat, acesta se găsește în multe produse, de la multivitamine până la shake-uri proteice si fatburn-ere, făcând ca riscul să fie real atunci când se suprapune consumul mai multor astfel de produse. Dacă adunăm 200µg de colo, cu 200µg de colo este foarte posibil să ne îndreptăm într-o direcție nedorită, cu diabetul la capăt.
După ce am citit articolul respectiv mi-a fost întărită și mai mult paranoia față de toate suplimentele. Nu contest posibilitatea ca unele să fie de ajutor pentru anumite persoane, sau ca unele să facă ce pretind, dar cred că de multe ori ne jucam în cutia pandorei până la următoarea descoperire științifică, care rafinează primul set de afirmații.
Sfatul final
Dacă vrei să îți crești sensibilitatea insulinică și toleranța la carbohidrați fă antrenamente intense în regim anaerobic, ține din când în când câte o zi de post negru și evită dulciurile. O să te simti mult mai bine si o să faci economii. Riscurile sunt mult mai mici, decât să devii șoarece de laborator pentru tot felul de produse incomplet înțelese. Până atunci citiți lista de ingrediente de la toate suplimentele folosite și aveți grijă să nu depășiți doza zilnică recomandată care este între 50µg și 200µg conform.

Read more ...